Protecţia consumatorului de literatură contemporană românească-George Vasilievici

o inițiativă care dorește a veni în sprijinul cititorului -Recenzii

Laptele negru" – Norman Manea

Preluând celebra sintagmă din „Todesfuge” a lui Paul Celan, Norman Manea publică la Ed. Hasefer volumul „Laptele negru”, sub redacţia lui Ştefan Iureş. Volumul este o antologie de articole din diverse periodice, subiectele şi modul de tratare fiind , aşa cum cunoaştem din alte scrieri, cu totul incitante.
În primele articole, autorul se referă la condiţia scriitorului evreu în cadrul unei literaturi şi culturi multietnice. „Râsu-plânsul” este mini-studiu despre Şalom Alehem în 18 pagini. Referindu-se la nefericitul Bruno Schulz, scriitor şi grafician polonez evreu, ucis în Holocaust, Manea îl numeşte „ Franctirorul infantil”. Autorul se mai referă la Sebastian cu cartzea sa „De două mii de ani”, la „Holocaust şi literatură”( text publicat prima oară în 1986, în Revista Cultului Mozaic), dar la acest text se adaugă un post-scriptum după 20 de ani. Este cutremurător să citeşti noi mărturii despre crime făptuite nu de ofiţeri, ci de simpli soldaţi, desigur aflaţi sub coma ndă, despre târziile lor remuşcări, despre posibilitatea sau imposibilitatea de a ierta. Simon Wiesenthal a iniţiat această acţiune de acumulare a mărturiilor, scopul său fiind unul singur- să se facă dreptate. Nu este o răzbunare, deşi răzbunarea face parte din comportamentul uman, iar dacă mai citim eseul lui Jankelevitch, înţelegem că nimic nu se poate ierta, doar integra într-o istorie a paroxismului cruzimii.
Un alt articol se referă la atitudinea publicului european faţă de rememorarea an de an a Holocaustului, faţă de memorialele dedicate victimelor, faţă de reacţia unor oameni de cultură germani precum Martin Walser faţă de rutinizarea modului de prezentare a Holocaustului. Concluzia este că „diavolul” nu trebuie ascuns, dar vina pentru uriaşul masacru nu o poartă exclusiv germanii din anii aceia, vina este a întregii omeniri, înclusiv a unor credincioşi care au uitat cu totul că însuşi Isus Christos ar fi putut ajunge la Auschwitz, dacă ar fi trăit în secolul XX:. În continuare Norman Manea se ocupă de o carte a lui Danilo Kis, cu referire la teoria conspiraţionistă şi la Hitler, ca fenomen istoric. Urmeaă martira Anne Frank, univeristarul Nathan Zuckerman, un articolo extins despre „Ravelstein” al lui Saul Bellow, Imre Kertesz, Appelfeld, Hilsenrath, ş.a.,inclusiv un splendid studiu despre Kafka. Nu lipsesc, evident, Celan, Fundoianu.
Cartea lui manea, deşi cuprinde scriei mai vechi şi mai noi, poartă pecetea omului modern care a trecut prin Holocaust, foarte tânăr, şi ştie să-l privească în faţă cu durere adâncă, dar şi cu un ochi analitic ce nu respinge obiectivitatea. Merituos demersul editurii Hasefer. Este sugestivă şi coperta lui Done Stan, reprezentând pantofii celor deportaţi, ucişi , oameni care aveau dreptul la viaţă şi le-a fost luat de doctrine şi regimuri antiumaniste.

31 mai 2010

autor Boris Marian

Anunțuri

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: