Protecţia consumatorului de literatură contemporană românească-George Vasilievici

o inițiativă care dorește a veni în sprijinul cititorului -Recenzii

Fascinaţia Nordului

George Vulturescu – ALTE POEME DIN NORD (Ed. Brumar, Timişoara, 2007)

Fascinaţia Nordului constă în gheaţă/zăpadă, lumină şi frig. Imaginarul a atribuit acestor caracteristici, conotaţii spirituale: puritatea albului peisagistic, străfulgerarea gîndului şi răceala raţiunii. În mitologie, Nordul
este hiperborean.

Puţinele lucruri pe care le ştim despre Hiperborea originară sunt menţionate de Hecateu

din Abdera:” În faţa ţinuturilor Celţilor, în părţile Oceanului, este o insulă numită Leukes, adică Albă.Latona, mama lui Apollo s-a născut aici, şi din
cauza aceasta, Apollo este venerat

mai mult decât ceilalţi zei. (Apollo se numea de asemenea Apollon Leukos, Leukios, Leukaios). Pentru că Hiperboreenii din Insula Albă slăvesc pe acest Zeu în fiecare zi şi îi aduc

cele mai mari mulţumiri, se spune că aceşti oameni sunt preoţii lui Apollo. Există în această insulă un templu al lui Apollo. Locuitorii sunt în mare parte cântăreţi din
liră. Din această insulă

se poate vedea Luna (Selena), la mică distanţă. Suveranii sunt Boreazii, descendenţi ai l

ui Boreu. Această insulă este numită de asemenea şi Helixea (Felicia) sau Nesos Makaron (Insula Preafericiţilor). Nu departe de acolo erau Munţii Riphei”.

Aşadar Hiperborea primordială putea fi mai degrabă o patrie spirituală, asemenea Atlantidei, sau pur cerască – un Pol Nord al spiritului, situat pe axa lumii, care leagă
pământul, omul şi cerul.

Legat de înălţarea pe verticală, un simbol similar Nordului este Muntele arid şi falnic, erodat de furtuni şi aureolat de fulgere.

Ne propunem să descifrăm semnificaţiile Nordului liric al poetului George Vulturescu pornind de la Nordul geografic, hiperborean şi de la Muntele de pe care suntem mai aproape de Dumnezeu.

În viziunea poetului sătmărean, regăsim caracteristicile Nordului în manifestarea lor violentă, într-o încleştare dramatică a eului cu universul. Ascensiunea imaginară pe Munte se
petrece într-o înălţare desacralizată (îngerul fiind emanaţia creierului nostru
şi care dispare când este analizat raţional): ”Înaintea mea e îngerul, îl ajung
şi-l privesc în ochi: / el se sparge ca o oglindă.” Substituindu-se
îngerilor imaginari – afară de ultimul care simbolizează speranţa (urma scapă
turma) şi care se dovedeşte şi el inconsistent -, omul pornit pe calea
cunoaşterii ajunge în vârful muntelui unde nu-l găseşte însă pe Dumnezeu: ”Ce
dracului îmi rămâne de făcut, sus / pe munte, decât să privesc norii, îmbibaţi
de culoarea luturilor / decât să-ţi hrăneşti puterea din indolenţa puterii? /
Omul nu trebuie să agraveze şi mai mult această relaţie. / Numai piatra stă să
aştepte fulgerul.”

Fulgerul poate fi scăpărarea minţii, inspiraţia dar şi distrugerea. Legătura dintre Dumnezeu şi om, dacă există, nu poate fi decît de natura fulgerului, fiind sinonimă relaţiei dintre logosul divin şi cuvântul omenesc
firav: “A venit vremea literei: / încă îmi amintesc cum în copilărie pândeam
fulgerele / căzând pe Pietrele Nordului / Stâncile din jur îmi păreau că
seamănă cu / o armată de teracotă a generalilor chinezi / aşteptând parcă un
ordin // dar după ce cuvânt pornesc pietrele spre mare?”

Nordul criofil aparţine pietrelor, cuvintelor, fulgerelor şi mai ales spiritului neliniştit în căutarea sensului existenţei. “Ştii asta: un om care priveşte piatra / e mai puternic decât lespedea de piatră / e mai puternic
decât lespedea de piatră / de pe mormântul lui…”

Stratul primordial pe care se clădeşte muntele este satul tradiţional românesc: “Eu îţi vorbesc despre piatra din unghi, / nu de piatra de lapidare de pe marginea drumului, / nu de cea care e lespede de morminte, / ci de Piatra
Nordului care / ştie numele morţii // (Îngerul era astăzi aşezat pe ea / –
semăna cu o femeie din Vogue – / unde este o piatră apare şi îngerul / ca un
negustor gata să-ţi vândă ceva) // despre asta îţi vorbesc, Ioane, / aici la
crâşma lui Humă: Acolo am / întâlnit-o, sus pe Munte: era goală pe pietre / şi
dansa în ploaie. Am iubit-o acolo şi din / pietrele acelea ne-am făcut casă.”

Imaginile poetice ale lui George Vulturescu sunt aspre, pietroase, dure. Poetul îmi pare că scrie scrâşnind din dinţi, clocotind de nelinişte şi revoltă. Cuvintele par o haită de lupi în căutarea pradei (care este poemul) şi
care scapă controlului raţiunii, oricât poetul se stăduieşte să le domine. Ele
poartă o zestre genetică de la cei care le-au folosit în decursul istoriei,
oameni obişnuiţi, criminali şi sfinţi. Alăturarea acestor antinomii generează
tensiunea specifică poemelor lui George Vulturescu: “Acolo unde oglinzile
încetează să ne / mai multiplice chipul şi iau foc / acolo unde nu apare decât
strigătul meu / cu degete îngheţate pipăindu-şi faţa / (de partea iraţionalului nu de partea blestemată / e strigătul / el trece din literă în literă
/ legând morţii de vii / poemul e un cuib / unde trupul meu cu amintiri şi cu
febre / e un ou cald de care se apropie copita.”

Solitar, sus pe stâncă, bătut de vânturi, ploi şi fulgere, George Vulturescu aşteaptă un semn divin care nu mai vine: “Nu-ţi pot dărui mare lucru, dragule, / mi-a zis tatăl într-o zi. Dar vreau să-ţi arătceva…./ Se înnoura dar m-a luat sus pe Munte. / Ne-am aşezat între jnepeni când a bubuit / furtuna peste Pietrele
Nordului. Ca pe o tavă / de aur cădeau pe ele fulgerele. După ce a / stat
ploaia ne-am apropiat. Am pipăit pietrele / arse, inciziile roşietice. Vezi, sunt precum / literele şi precum
urmele fiarelor care-şi / marchează teritoriul şi pe care te-am învăţat / să le
deosebeşti. Fulgerul e mai singur decât / fiarele din sihle
murmura tata.
Când citesc un poem de George Vulturescu simt cum o tornadă se apropie de mine:
“Ca un viscol e poemul în jurul literelor. / Îmbracă masca şi blana de urs
întoarce-o pe dos. Litera nu trebuie / să-ţi ştie numele.”

În Nordul său interior e greu să respiri.

autor Lucian Gruia, redactor la revista Faleze de piatră

Anunțuri

Single Post Navigation

One thought on “Fascinaţia Nordului

  1. Pingback: Fascinaţia Nordului - Ziarul toateBlogurile.ro

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: