Protecţia consumatorului de literatură contemporană românească-George Vasilievici

o inițiativă care dorește a veni în sprijinul cititorului -Recenzii

Prezentarea volumului ”Puţin blond cu mult farmec”, Editura Hasefer, Bucuresti

Bianca Marcovici, Putin blond cu mult farmec, Editura Hasefer, Bucuresti, 204 p., cu o prefata de Paul Cernat.

Figura importanta a liricii israeliene de limba romana, Bianca Marcovici isi aduna, in aceasta antologie, „poeme alese” (deci „cu mult farmec”), desi are undeva modestia sa se considere inca „Doamna Mereu Debutanta”.
Poezia evident, blondei scriitoare are, dupa cum bine observa Paul Cernat, „o dubla miscare”. Prima, si cea mai evidenta la o prima lectura, este nevoia de repliere spre interior, spre sine (“Toate poemele mele/ amintesc de mine/ le-am scris explorindu-ma”, ne asigura in chiar Toate poemele) cu intentia de a se apara de agresiunea lumii exterioare. De aici provine si explorarea spatiului interior, a Vocii interioare, a carei complexitate provine nu doar din pluralitatea ipostazelor femeii sa-i spunem comune – iubita, sotie, mama, fiica, poeta – ci si din harul ei deosebit, de artista in adevaratul sens al cuvintului (care are chiar si ambitia de a unifica artele!) Muziciana, mai exact violonista, Bianca Marcovici scrie deseori despre trairile de scena, de pe o scena pe care se retrage, „spatele la public/ pumnii strinsi”, pentru a uita „legea junglei” in care cred spectatorii, dar si pentru a regasi puritatea copilariei. Si cum, nu de putine ori, muzica o dezamageste (Vioara sparta), ea opteaza, definitiv, pentru „dragostea mea – poezia”, cea datatoare de senzatii fizice…
Nu poate lipsi, dupa cum e firesc in lirica unei emigrante, o a doua tendinta: cea spre exterioritate, spre implicarea sociala, determinata mai ales de dorinta asumarii, cu luciditate, dar si cu caldura, a memoriei si a identitatii evreiesti. Israelianca mai intii in „dulcele tirg al Iesilor”, pe care de altfel il evoca adesea cu nostalgie, apoi in Haifa, unde traieste si scrie astazi, Bianca Marcovici dialogheaza, frecvent si cu piosenie, cu traditia stramosilor, „Zidul Plingerii”, in fond „zidul de sprijin” necesar regasirii identitatii (Radacini, Saul). Cartea se dovedeste, astfel, o fericita metafora a cautarii si a regasirii dublei identitati, a unui… blond cu mult farmec.

autor DR. Emanuela ILIE

Anunțuri

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: