Protecţia consumatorului de literatură contemporană românească-George Vasilievici

o inițiativă care dorește a veni în sprijinul cititorului -Recenzii

ABEL SI EU

ABEL SI EU

Volumul de versuri  ‘’Abel  și eu’’, apãrut la Ed. Brumar, Timișoara, 2010, izbutește sã  valorifice, dintr-un unghi de vedere  provocator, teme de largã  circulatie in literaturã-iubirea, moartea, credinta s.a.m.d.

Poetul  Dan  Iordache suprimã  punctuaţia, ‘’neglijeazã’’ regulile de versificatie clasice, ‘’sfideazã’’ raporturile comune gramaticale, spre a fluidiza gândul poetic. Maniera aceasta de a scrie, non-conformistã, aduce aminte de inovatiile unui Guillaume  Appolinaire-poetul –soldat avangardist, viguros sãpãtor de tranșee in lirica universalã. Indrãznelile de expresie vin tocmai  în  sprijinul ideii de înnoire, in sensul eliberãrii  limbajului poetic  de  convenţii și rigiditati. Autorul , procedând la modul suprarealist, lasã  ideile care-I trec prin minte sã ‘’curgã’’ pe hârtie; astfel  se creeazã  impresia de flux continuu al memoriei (binecunoscutul dicteu automat), în încercarea de a surprinde si formula stãrile sufletești autentice. Însã  faptul  de a suprapune  realitãţii  concrete starea  oniricã, cu scopul de a ‘’pipãi’’ straturile adânci  ale eului, este, in esentã, romantic. Cu toate acestea, ‘’pudorile’’ recuzitei  mai  vechi, lirice, sunt repudiate. Poetul, simulând rãceala observatiei, evitã  capcana transcrierii fade, în pofida unor aparenţe.

Emotia pare sã nu mai fie o conditie a cuvântului,  ci,  dimpotrivã, cuvântul  devine o conditie a emoţiei.

Relatia bãrbat-femeie apare, astãzi  cel  putin, contrafãcutã, falsificatã: ‘’la casã dau de o femeie din acelea cum erau inainte/dacã ai fi avut una/erai cineva/acum insã se gãsesc pe toate drumurile/și pot ucide fãrã nicio  semnificaţie’’(‘’o misiune aproape’’).

Auto-definitia poeticã  e o ipostazã rãspanditã  în istoria literaturii, si iatã-l pe Dan Iordache creionându-și metaforic  poziţia in univers: ‘’nu sunt un om/mare/dar  sunt un ciorchine/la umbrã.’’(‘’via’’).

Strãvechiul  motiv biblic al mãrului simbolizând cunoașterea, e abordat cu ironie : ’’…bancomatele sau and-ul/vor functiona mult/mult dupa plecarea noastrã/ca niste degete descãrnate intinzând mãrul/care se povestește cã a fost/odatã/oprit.’’(‘’ecleziastã’’).  Des intalnitã  in cuprinsul volumului de faţã  este tendinţa de a parodia, inclinaţia spre farsã. Un exemplu:’’ am bãut/dintr-o cupã  pânã-n fund voluptatea mortii fãrã remușcãri/nici acum nu le am era vin rosu doar atât.’’  Sau: ‘’s-a înghesuit in mine ca sã mã simt usor bãrbat iar eu/am dus-o a doua zi la Imperiul  Contraatacã/ sã ii arãt cât de mistic aș putea deveni.’’(‘’si-o umbrelã’’). Poetul  afișeazã  un aer boem, pune la cale mici lovituri de teatru, trãdeazã un temperament bufon si polemic. La o privire mai atentã, observi  o detașare criticã din partea autorului in raport cu hãţișul cotidian al activitãţilor umane.  Ai spune cã poetul, pentru a putea suporta mai lesne povara ‘’trãirilor’’, se dedubleazã  constant, sãvârșind  gesturi  mecanice. Când râde, ‘’știe’’ prea bine cã râde; când plânge, asemenea. Textul  apare studiat cu grijã, montat aproape cinematografic; de aici, ‘’secvenţialitatea’’, ‘’decupajul’’ de fapte semnificative, în fine, efectul  regizoral.  Anumite versuri  de încheiere, cu rol concluziv parcã, sunt voit șugubeţe, întreţinând  substratul  narativ:  ’’invãţând sã trãiesc in vecinãtatea malului/deseori mã consider murdar//mã voi duce imi zic dar nu o sã plec  singur nu//o repet pânã când nimic nu ne va mai despãrţi/și cam așa stã treaba.’’ (‘’ ca un diamant’’).

Poetul  e discursiv, logoreic fãrã ostentaţie. Sentimentul  devine mai curând un pre-text, e ‘’întors’’ pe ambele feţe ca o monedã menitã sã circule: ‘’…suflu in pânze sã tremure/viaţa  prinsã-ntre fiordurile mâhnirii/ mã gândesc  la tine iar/ și iar/cum stai intinsã/de la buric în jos’’ (‘’tu’’).

Oroarea  proverbialã a artistului de monotonie, de cleștii plictisului, capãtã expresie in poemul  ‘’cât sunt incã viu’’:  ‘’astept sã  fie ceva/mai mult de cât/salariul//ceva sã se-ntâmple  aștept/cât sunt incã viu.’’

O trãsãturã interesantã  a poemelor  lui Dan Iordache o constituie inserarea în text a elementului izbitor prozaic, astfel  incât perceptia comunã alterneazã cu intuiţia finã, observatia  curentã  interfereazã  cu  figura de stil izbutitã. Poetul stie sã  ‘’vadã’’  in lucruri, surprinde intre fenomene corespondenţe   subtile.  Unele  expresii (exclamaţii) familiare accentueazã, de fapt, disponibilitatea liricã: ‘’mi-a prins capul la piept/cu amândouã  braţele sã-l sugrume/nu altceva//am  rãsfoit revista  As/ am atins in trecere pãtura matlasatã/cutia verde marin din table/cu fotografiile alb negru/si  copilãria mea  sau a fratelui  meu/imputinatã  acolo.’’(‘’lucrurile  groaznice’’).

Livrescul, unde se ivește, nu inãbușã  vibraţia.  Melancolia, când e dublatã  de reflexivitate, ajunge la ochiurile adânci, subacvatice:  ‘’ l-am uitat pe Hamlet/precum am uitat/curbura intrebãtoare/a degetului mic.//e o adevãratã  plãcere sã trãiești  ascultând Traviata/cu o cârpã moale in mânã/si  lustruind carabina/cu care nu știi ce ai mai putea/vâna.’’(‘’ascultând  Traviata cu o cârpã moale in mânã’’).

Ideea de trudã creatoare-obsesie literar-filosoficã-e reliefatã  plastic  în ‘’Ra’’:  ‘’compar  zilele si noptile/cu lupii care mã fugãresc/poate cã se construiește/fãrã  stirea mea o piramidã/si sunt tras de funii/si  alunec in sus pe lemne/rotunde/si  peste mine cade o transpiraţie’’.  In poezia  ‘’plajã’’, in chip curios, ne intampinã un tinut aproape pastoral-bucolic:  ‘’voluptatea/e atât de blândã  incât dumnezeu/pe un mãgãruș/râde ocolind smârcurile.’’

O ţinutã  inalt contemplativã  se desprinde abia  din versuri  precum  acestea: ‘’cerul e dureros/iar  fereastra de la rãsãrit/a ars.’’ In  cadrul aceluiasi poem este sugerat, panteistic, raportul   Dumnezeu-Naturã:  ‘’lângã drezina uitatã/dumnezeu are tâmpla  zdrobitã/de inima pomilor.’’ (‘’septembrie de fiecare zi’’).

într-un astfel  de context, al indrãznelii formale programatice, surprinde cultivarea psalmului, ca s pecie literarã așa-zicând ‘’clasicã’’( modulatiile ei retorice au o expresivitate aparte la Arghezi, de pildã).

Ei bine, elevaţia  unui astfel  de cântec, in esenţã  religios, absenteazã  la poetul  Dan Iordache.  El nu-si  pãrãsește

‘nici mãcar o clipã ‘’ticurile’’ verbale, ‘’gesticulatia’’ exclusiv  lumeasca, verva agreabila, incompatibila cu aspiratia monahala.Fiindca o poezie cu trimiteri (oricat de fine) la ‘’perechea de ghete negre’’ sau la ‘’calatoria low cost spre Zanzibar’’, nu-si poate revendica sub nicio forma titlul de ‘’psalm’’. Putem desprinde insã un foarte frumos  vers,  fãrã  nicio legaturã  cu experienţa  de ordin  religios: ‘’dumnezeu din cer a luat cu el  si  ultimul strop de copilãrie.’’

Ca un rezultat al conciziei stilistice, dãm de versuri cu caracter  sentenţios-aforistic:  ‘’adevãrul  e un șir de aproximãri’’ sau:  ‘’a fi inovativ devine ceva brutal’’.  Privit in ansamblu, limbajul poetic  al d-lui Dan Iordache  implicã un registru  variat;  poate fi neologistic,  dar și regionalist sau ușor argotic. E savuros, umoral ( totodatã  moale si coleric).

În concluzie, discursul  liric avut in vedere, apare ca o inlãnţuire de enunţuri   paradoxale, sudate insã intre  ele organic, asa incât sã rezulte ritmul trepidant, aiuritor, al existentei  insesi, cu tot amalgamul ei de  nãzuinţe,  incertitudini  si  deceptii.  Poezia, astfel conceputã  si elaboratã, capãtã  insușiri  de experiment febril, psihologic;  ea  pare un  scurt-circuit al stãrilor de conștiinţã  interogative, o tenace scormonire in profunzimi,  dincolo de stratul aparenţelor.  Poate numai in felul  acesta, poetul, dezarmat și  pur inaintea rãului, neavând  ca  zestre  decât fluierul  câmpenesc,  a  izbutit sã  se  identifice cu Abel.

Autor Robert Toma

Anunțuri

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: