Protecţia consumatorului de literatură contemporană românească-George Vasilievici

o inițiativă care dorește a veni în sprijinul cititorului -Recenzii

CUVINTE SUB FORMA CONFESIUNII

Anul acesta pe data de 12 februarie, poetul Valeriu Emilian Gorunescu, a împlinit

vârsta de 89 de ani. Cum ânsuşi mărturiseşte ; „ osânda vieţii mele, a fost dintotdeau –

na literatura, fiindcă prin orice vremuri, Iisus , în noi naşte doar prin iubire .”

Să scriu despre poetul Valeriu Gorunescu, nu este greu însă nici uşor. Voi spune

cuvinte după cuvinte, simple însă pline de multă elocvenţă; toată viaţa , domnia sa si-a

inchinat-o scrisului, condeiului, şi sfântului cuvânt .

Valeriu Emilian Gorunescu, este originar din comuna Giurgeni , judeţul Ialomiţa,

unde s-a născut în anul 1922, februarie 12. După mai multe peregrinări, familia sa s-a

mutat în oraşul Brăila. Aici, Valeriu Gorunescu a urmat cursurile primare, şi liceeale .

În anul 1950, urmează Institutul de Artă Cinematografică- Facultatea de Scenarii, însă

nu face o carieră din aceasta, optând în continuare pentru munca în presa scrisă si pentru

cultură.A fost redactor la multe ziare din Brăila, Galaţi şi Cluj, cât şi director al unor

Instituţii de Cultură.

A scris peste 50 de cărţi de poezie, 5 volume de proză şi a editat 6 antologii sub pro-

pia-i imagine. A publicat peste 2000 de articole, reportaje, schiţe literare şi eseuri.

În anul 1955, devine membru al Fondului Literar, iar în anul 1963, devine membru

al Uniunii Scriitorilor din România. Deşi foarte cunoscut la Brăila şi nu numai,  pentru

intreaga viaţă dedicată culturii, nu pot trece cu vederea să nu spun că personal, l-am cunos-

cut mult mai târziu; şi prima carte din toate cele scrise până la acea dată, am cumpărat-o

spre citire , pe când eu eram elevă în clasa a IX-a de liceu datorită şi faptului,  că marele

critic literar Dumitru Panaitescu Perpessicius, tot brăilean , l-a conturat cu mari formulări

lapidare, limpezi „ cum întreaga sa poezie este scrisă sub jurământul credinţei şi al dragostei.

Credinţă faţă de frumos, faţă de marea jubilaţie conmtinuă a limbii române. Cartea se numeşte

„La punţile dorului .” Toate acestea, spususe şi scrise de către D.P.Perpessicius, au apărut în

„Lecturi intermitente”, scoasă la Ed. Dacia, în anul 1971. O altă cercetare amănunţită despre

poezia lui Valeriu Gorunescu, acordă şi Constantin C. Giurescu, când face referire în cărţile

sale despre viaţa culturală brăileană, şi despre fruntaşii culturii ei; Panait Istrati, Panait Cerna,

Mihail Sebastian, Mihu Dragomir ; Valeriu Gorunescu , primind girul unei creaţii , aşezată

alături de opera marilor săi înaintaşi.

Cum viaţa unui om de cultură este străbătută de alese procesiuni în toată activitatea sa,

trebuie să alerge şi spre alte direcţii diferite faţă de oraşul în care s-a născut şi a făcut cul –

tură. Oraşul unde a scris sute de mii de rânduri în articole şi alte publicaţii de la Brăila şi

Galaţiul , al Dunării de Jos, până în Tara de Sus, stabilindu-se în Bucureşti.

Opera domniei sale, este alcătuită din zecile de cărţi de poezie pe care le am în întregime;

poezii ce curg sincer şi spontan, îngemănate sub divina inspiraţie la candela sfântă, dăruind-o

apoi cu multă bucurie fiinţei umane, pentru spirit şi suflet.

…………………………………………………………………………………………………….

La prânz să ne rugăm lui Dumnezeu;

când pâinea o tăiem, de-nbucătură,

să-neamintim că, cei mai mulţi, din greu

în lipsuri gem şi n-au ce pune-n gură .

Blestemele să le schimbăm în rugă,

cu grijă să hrănim pe cei flămânzi,

să punem duşmăniile pe fugă,

doar în IUBIRE să găsim izbânzi .

din Vol.Bostănăriile plânsului, 2010

Întâlnirile mele cu poetul Valeriu Gorunescu şi soţia dânsului Mihaica, au fost întotdea-

una emoţionante, însă şi prilej de mare bucurie. Spun toate acestea fiindcă în urmă cu câţiva

ani , mi-a adresat o scrisoare de mulţumire chiar de ziua împlinirii anilor dumnealui. După

ce am citit-o, am rămas câteva minute,  fără grai;

„ În infernul întunecos în care m-a aruncat un destin neândurător, fiind aproape orb, lovit

de acea subită cecitate, cu nervii optici atrofiaţi, neştiind până când, fiindcă această maladie

oculară este nevindecabilă, tu ai fost printre puţinele persoane , care mi-ai fost alături şi nu

M-ai părăsit în tragedia mea, cum au făcut-o alţii pe care i-am ajutat atât de mult, însă au

fugit striviţi de laşitate. Astăzi de ziua mea 12 februarie 2006 îti spun cu mare recunoştinţă ;

iti multumesc si iţi admir firea şi sufletul tău credincios .”

Am scris aceste rânduri, despre acest poet, sub semnul preţuirii sincere, al respectului

pentru toată credinţa sa  şi a valorii sale ca om, trăită toată viaţa cu o nobilă demnitate în mare

modestie. Acum , deşi atât de bolnav, îşi înfrânge boala prin scris ! Pentru mine, veţi rămâne

un spirit cu majusculă în poezia românească.

 

Autor Constanţa Abălaşei – Donosă

 

Anunțuri

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: