Protecţia consumatorului de literatură contemporană românească-George Vasilievici

o inițiativă care dorește a veni în sprijinul cititorului -Recenzii

ANTOLOGIA DE PROZĂ a revistei ,,SINGUR”

Vă prezint ,,ANTOLOGIA DE PROZĂ a revistei SINGUR
Ion Ionescu –Bucovu

Există cărţi care trebuie citite pentru că în ele pulseză viaţa. O astfel de carte este şi ,,Antologia revistei ,,Singur” de proză”,( editura Grinta, Cluj-Napoca şi editura singur, Târgovişte) ai cărei coordonatori Ştefan Doru Dăncuş şi Gabriel Cojocaru au depus un efort uriaş pentru a vedea lumina tiparului. Materialele au fost selectate şi aprobate de un grup consultativ format din scriitori şi critici literari de vază precum Felix Nicolau, Ioan Groşan şi Ioan Es Pop, dintr-un număr mare de proze trimise.
Scriitorii au fost prezentaţi alfabetic cu prozele cele mai interesante, alese de ei.
Andrei Botez, sucevean, cu o activitate bogată publicistică, poet, publicist, critic literar,eseist ne prezintă două povestiri: ,,Fetiţa şi fluturele”- poveste franceză şi ,,Măgarul Cosmopolit”- poveste ungurească. În ,,Fetiţa şi fluturele” dialogul dintre fetiţă şi fluture se desfăşoară viu, fluturaşul rugând-o pe fetită să-l lase, să nu-l prindă că o va face fericită în fiecare zi. Fetiţa îl prinde totuşi, ,,dar culorile lui imperiale, solzişorii lui roşii, şi galbeni, şi portocalii, şi albaştri… s-au scuturat şi s-au risipit” Din acel fluturaş frumos, prins în insectar, nu a mai ramas decât ,,un biet vierme de care atârnau două cioturi grosolane, care fuseseră, pe vremuri, aripi.” Pe locul unde fusese prins fluturele, o femeie frumoasă bocea stropii de rouă şi sânge. Alături de ea un bătrân tinea în mână un potir de aur. În ,,Măgarul cosmopolit” un măgar umblase foarte mult şi ajunsese în timpul războiului la un neamţ care-i pusese gând rău. Tocmai când voiau să-l taie, a căzut un obuz din care a scăpat doar măgarul. In lungile lui călătorii, măgarul se lăuda că văzuse multe la viaţa lui. Dar rămăsese lângă lacul Balaton, ostenit de atâtea amintiri…
Alexandra Iliescu o tânără baimăreană, prezintă ,,Culori pe cărările destinului”. Scrisă la persoana întâi, povestirea, creonează o femeie care începuse să-şi croiască propriul destin în culori diverse, uneori calde şi vesele, alteori reci, sobre si monotone. În viaţa ei a apărut un mag care i-a îndulcit viaţa pentru o vreme dar mâna destinului a ţintuit-o locului, pierzându-l. Şi ea continua să picteze cu culorile destinului propria viaţă.
Alexa Gavrila Bâle, maramureşan, poet şi prozator, prezintă în ,,Uluiala” o fermecătoare descriere a ţinuturilor natale, venind la pescuit pe malul unui râu şi urmărind drama peştilor care se zbat în apă.. În ,, Poveste extrem de scurtă” povesteşte cu limba locului o istorioară cu nişte fotbalişti din Satnou.
Alexandru Petria, ziarist şi scriitor, ne prezinta doua scurte proze: ,,Prima zăpadă” şi ,,Când este în toane bune cucul”. În prima proză Călin, probabil cu vacile la câmp, îl găseşte pe profesorul său, Alexandru Santamaria, spânzurat. Cu o curiozitate morbită fostul lui elev ,Călin. ,,Se apropie de fostul profesor cu ţigarea în coltul gurii. … Îl cauta pe spânzurat în buzunarul de la piept… şi găsi un pormoneu. Erau în el zece lei, acte si o scrisoare de adio.” Copilul o ia la fugă spre sat să anunţe moartea. Cineva, un bătrân, i-a şoptit: ,,Nu plânge , copile, aşa e viaţa!…Călin hohotea. Iar pe chipul lui Santamaria fulgii începeau să se topească. Parcă lacrima spânzuratul.” În povestirea ,,Când este în toane bune cucul” Afina , o bătrânică, ajunsă la sfârşitul vieţii, dialoghează cu Sergiu, prietenă cu bunica lui. Dialogul este vioi şi scurt. Ea se lamentează că ,,Şi băncile dau faliment, apoi oamenii…” După moartea Afinei, toti se dau de ceasul morţii să-i facă cele de trebuinţă moarte. Sergiu povesteşte visul lui, azi noapte era disperat de un vis, că,, profei i-a căşunat să scriem despre Când este în toane bune cucul.”
Ana Maria Mandra, tănără orădeancă, în ,,Clopotele bat pentru a şaptea oară” ne găsim cam în acelaşi registru al morţii. A murit Petru Glonţ din satul Bănişor. Plecase la muncă şi l-a găsit Matei în dreptul cimitirului într-o baltă de sânge. De aici încolo babele satului încep să vorbească vrute şi nevrute despre mort. Marioara, de-acum bătrână, împreună cu soţul ei, Cantemir, încep să discute despre moarte şi despre alte necazuri ale lor.
Tânărul Andrei Trocea, bucureştean, poet cu multe premii la activ, prezintă un fragment din romanul ,,Strada Orelor” pe nume ,,Laiolii”. Laiolii pare a fi o rasă de câini, un fel de javre, care se tot plimba printr-o autogară. Mai departe autorul introduce în povestire drama mai multor locatari, pe Eva, o betivă notorie pe care o compară tot cu un laioli, pe Răduţu, şi povestitorul cu dramele şi dramoletele lor.
Ania Dana Cazan, argeşeancă din Piteşti, studentă, cu o activitate literara notorie, în ,,Atracţia Individului Ursuz, Boem şi mIncinos” ne prezinta scene din viaţa studenţească, din care nu lipsesc scenele de dragoste dinte un El şi o Ea.
Aurel Avram Stănescu, din Constanţa, scrie poezie si proză. În proza ,,Cetăţi pereche” autorul prezintă în lunca Dunării un grup de tineri din care ies în relief un el şi o ea, fără nume, care dornici de singuratate, se iubesc, in marea carte a naturii. Proza lui se apropie de proza fantastică a lui Fănuş Neagu în care pluteşte misterul apelor cucerit de lumea peştilor si a păsărilor din Deltă. În ,,Trădarea” Laur lucra pe un şantier în drum spre Năvodari. Se întâlneşte cu prietenul lui Ion Niculae şi pleacă să facă o baie în mare în costumele lui Adam. Printre dunele de nisip văd două colege de şantier. Vin spre ei, dar când îi văd aşa, fug râzând şi scuipând în sânii lor frumoşi.
Bianca Marcovici, originară din Iaşi, inginer- constructor în Izrael, poetă, prozatoare şi traducătoare din Eminescu, îşi deapănă amintirile în ,,Uşa de stejar masiv”despre emigrarea ei în Izrael şi timpul de după. Veniţi după un timp în ţară au găsit apartamentul plin de fecale de la un câine si totul în ruină.
Chiriasii, văzând amuleta (Mezuzah) de la uşă, şi-au bătut joc de casă pentru ca era o casă evreiască.
În ,,Premeditare” , o proză foarte scurtă, îşi aminteşte de câinele pripăşit lângă blocul lor, mângâiat de toţi, pe care un vecin l-a omorât aruncându-i vitriol în ochi.
Mariana 405, bucureşteancă, şi-a descoperit talentul literar pe net. În ,,Goliciune” arată, cu un pesimism feroce că e goală… de ea. În ,,Floare Albastră” este lovită de amintiri, vede un el şi o ea îndrăgostiţi până peste poate într-un pisaj natural superb de câmp albastru. Venind peste ani să-l caute pe El, vede o floare albastră strivită, reamintindu-şi versurile lui Eminescu: ,,Şi te-ai dus, dulce minune…” În ,,Globul de cristal” personajul, o femeie, priveşte intr-un glob de cristal şi se vede tânără pe străzile Parisului. Aproape de Notre-Dame a văzut multă lume strânsă, s-a apropiat si ea şi a văzut un bărbat ud, tremurând cu un glob de cristal în mână. Langă el zăcea un trup de femeie inert. Era Ea. Apoi s-a întors la hotel răvăşită de durere. În ,,Copacul” se identifică cu arborele şi în ,,Aparenţe” trăieşte intradevăr într-o lume plina de aparenţe, adică în minciună.
Corina- Lucia Costea din Ciacova, judetul Timiş, cu o îndelungată vechime în învăţământ, publicist, critic literar şi poet, în lectura ,,Printre logani…” îşi aminteşte de primii ani de şcoală printre colegii de la Colegiul Naţional ,,C.D. Loga” din Timişoara.
Cornel Cotuţiu din Beclean, cu o îndelungată vechime în învăţământ ca profesor de limba română, publicist şi prozator, în ,,Cerga( în doi timpi)” ne poveşteşte cum eroul nostru a trecut prin Săpânţa, pe la Cimitirul vesel, acolo a descoperit ţolul acela, adică cerga, pe care a cumpărat-o pe datorie de la ţăranca Maria. Am înţeles însă că bărbatul s-a căsătorit cu Maria, lăsând în urma doi băieţi.
Constantin P. Popescu, bucureştean, prozator, în ,,Umbra”, undeva într-o altă lume, umbra pusese stăpânire pe oameni. Se dădea o luptă cruntă între umbră şi lumină. Văzând oamenii că totul se ofileşte în jurul lor,se duc la profeţi pentru a se plânge de cele întâmplate. Profeţii le spuseră oamenilor că lumina erste tot acolo la locul ei. Oamenii, nemulţumiti s-au supărat şi au plecat. Şi şi-au găsit ţara dezolată. La cântecul copiilor, umbra va dispărea şi va ieşi biruitor soarele.
Cristi Iordache din Târgovişte, poet, prozator, redactor al revistei ,,Singur” are trei scurte povestiri. ,,Tehnici de super-vieţuire”, ,,Într-o zi” şi ,,Peter”. În prima povestire, D.D.P este un ghid care cunoaşte toate traseele uşoare dar si dificile. Traseele propuse de el sunt sinuoase, fără certitudinea ajugerii la punctul C. Povestitorul este un simplu căţărător, amândoi trebuie să ajungă în punctul C. Pentru acest fapt trebuie să ia lecţii de tehnici de rezistenţă şi supravieţuire. A doua povestire pare să fie continuarea primei., la baza traseului contând echipa. În fragmentul al treilea, Peter iubeşte viaţa, dar se simpte captiv în camera unde sunt cazaţi. Are o mare poftă de a povesti despre viaţa lui , plictisind intelocutorii.
Dana Valentina Puiu, băimăreană, conferentiar-doctor la Universitatea de Nord Baia Mare, cu un bogat cv-iu, scrie o proză în ,,Despre misterioasele cauze ale herniei de disc…” care ne introduce într-un sanatoriu, unde doua paciente discuta despre cauzele care le-au adus aici. Fiecare pacientă povesteşte cu un umor negru despre cauzele bolii ei şi cum şi–a petrecut timpul prin diferite statiuni, prilej de descrieri savuroase.
Dora Alina Romanescu din Rebra, judetul Bistriţa-Năsăud, membră a Uniunii Scriitorilor Bistriţeni, prozatoare, ne prezintă un fragment de roman întitulat ,,Blestem”. Scriitoarea are ceva din proza marelui romancier Liviu Rebreanu. În acest ,,Blestem” aduce în discutie o tema contemporană. Doi interlopi, Iacob şi Vranea, vânează fete din satele din apropiere pentru a le duce ,,la produs”. Cu trei astfel de fete în masină, se lovesc de o serie de întâmplări bizare. În final, fac un accident cu masina, accidentând tocmai pe femeia pe care o credeau moartă şi a cărei fată fusese luată cu ani în urma si dusă ,,la produs”. Femeia îi blesteamă, luându-i la rost. Blestemele ei îi ajung, fetele fug din masină si ei se răstoarna într-o prăpastie.
Dorina Şişu din Slobozia, Ialomiţa, administrator al bibliotecii ,,Cititor de Proză”, profesor universitar, autoare a cărţii ,,Incursiune în romanul greco-latin” scrie o proză cerebrală, poetică, plina de sentinţe si reflecţii. În cele trei proze , ,,Lupul Alb”, ,,Am crezut că exist” şi ,,Te sărut în largul ochilor”, autoarea pare că se confesează neantului, punându-şi întrebări la care nu primeşte răspunsuri. ,,Am învăţat să tac în faţa cerului, am învăţat să mă rog în faţa unei lacrimi. Rămân alături de Lupul Alb şi de Zalmoxis”. Proza ei merită citită pentru că-şi pune intrebări şi ne incită şi pe noi să gândim mai profund asupra existenţei.
Doru Emanuel Iconar, un tânăr cu o groază de premii literare, scrie o proză incitantă. În ,,Şlepul” se dă un anunţ pentru un însoţitor al unui şlep. După o descriere minuţioasă a portului , a vasului şi a magaziei de dormit, pe şlep apare un strain, după anunţul dat. Aici face cunoştinţă cu echipajul, cu un Nebu, cu Mark, unde se discută, îşi cer plata şi manâncă. Noului angajat îi vine rau si cade în magazia cu făină. Urmează cautarea lui, cu multe peripeţii.
Emanuel Pope, din Brăila, emigrant în Marea Britanie, un redutabil eseist, prozator şi poet, fondatorul pe net al proiectului cultural ,,Cititor de proză” aduce în prim plan revoluţia din 1989 în proza sa ,,Cu revolutia în vine”. Doi interlocutori, tată si fiu, Vasile şi Milică, asistă si iau parte la revolutie. Ei discuta despre evenimente, despre televiziune, terorişti, lupte de stadă etc. Au o mare ură de comunişti, dar descoperă că şi ei sunt membri de partid. Nu şţiu ce să facă cu carnetele de partid. Beti criţă şi obosiţi, adorm pe jos, în zgomotul tancurilor şi al armelor.
Florentina Loredana Dalia, inginer chimist, din Slobozia, având la activ multe premii literare, scrie proză umoristică. În ,,A unsprezecea poruncă”, doi anonimi, un el şi o ea, căsătoriţi proaspăt, filozofează în Marele Oraş. Îşi amintesc clipe de la mare, Crăciunul, iarna, revelionul şi mai ales despre vise. ,,Ce vipere aceste vise care muşcă din noi! De ce n-ai dat , Doamne, şi a unsprezecea poruncă? Să nu visezi!” În ,,Mereu alti călători” într-o gară soseşte un tren. Un orb însoţit de un câine vrea să urce în tren. Conductorul nu-l lasă. Pe câtă vreme alti călători urcă in saci porci sau alte orătănii. Povestiroarea sare şi-i ia apărarea: Conductorul o apostrofează: ,,Du-te, cucoană, de-aici, dacă am supracontrol, ce mă fac?” Replica: ,,Dacă te năşteai orb, ce te făceai?” Bobică coboară cu orbul şi trenul se pune în mişcare..
Gabriel Cazan, câmpulungean din Argeş, domiciliat în Piteşti, cu o activitate profesională bogată, redactor de reviste, jurnalist, artist fotograf, prozator, în scurta povestire fantastică ,,Sfera de foc”, eroul amator de excursii la munte singur sau în grup, descrie natura şi, sub influenţa lui Bachus, povesteşte o întâmplare cu o stea căzătoare, care ,,se transformă într-o flacără care se mărea din ce în ce…” Apropiindu-se de ea, sfera ,, aducea un hallo dens de energie galbenă”. Cineva i-a strigat să nu se sperie. ,,Cine sunteţi?”- a întrebat el. ,,Suntem gardienii universului…” Povestitorul nu ştie dacă visează sau e în realitate. În dialogul care se înfiripă întrte el şi aceşti ,,gardieni” se desprinde faptul că au venit să reîncarce energetic cristalul uriaş din munte. În final se trezeşte şi cu ceilalţi colegi lăngă el. Povestindu-le întâmplarea, nimeni nu-l crede.
George Ioniţă, din Titu, Dâmboviţa, economist, licentiat în Ştiinţele comunicării, scrie poezie şi proză. Este membru al Ligii Scriitorilor din România şi vicepreşedinte la filiala Dâmboviţa. În proza ,,căciula cu patru bileţele”, autorul urmăreşte traiectoria familiei lui Lisandru Găzaru, cu cei patru copii ai lui. Om înstărit, Lisandru pierde pământul la colectivizare. Odată cu revolutia, urmaşii îşi cer drepturile, printre care şi un petec de pădure din care furau ţiganii lemne. Plecati în pădure să o vadă dau de Dodiţă Troanca, ruda de a lor, cu căruţa care tăia lemne. Urmeză o serie de discuţii în contradictoriu înre rude, după care hotărăsc să facă patru bileţele de la unu la patru şi le-au pus într-o căciulă. Fiecare a tras bileţelul şi aşa şi-au împăţit pădurea.
George Luca Dumitrescu, bucureştean, inginer,scrie proză. ,,În al patrulea strigăt” povestirea vine cu miros de baladă, deşi se desfăşoară în oraş. Personajele au nume de basm: Şaganai, Răcoarea dimineţii, Floare cu petale de nisip, Filiz-Nebuna, Melcu etc. Actiunea se deşfăşoară în lumea muncitorilor. O femeie, Filiz-Nebuna îl srigă pe Şaganai. Femeia are trăsături baladeşti, se plimba aiurea pe străzi, un fel de nebună de cartier, care-şi ridică poalele în cap în faţa trecătorilor. Se încinge un dialog între Neîndurător şi femeie despre preocupările zilnice, urmat de descrieri eliadeşti din domeniul fantasticului. Proza merită citită pentru ineditul ei.
Gheorghe Luchian D’Aquila, bucureştean, epigramist, poet, prozator cu câteva volume editate, membru al Ligii Scriitorilor Români, filiala Cluj în proza citadină ,,Accidentul” ne înfătişază un oraş de provincie la începutul iernii, prerdispus mereu inundaţiilor. Nicolae Sacaliuc, care lucra la înălţarea unui dig de pamânt, cu o firma care niciodată nu reuşea să termine lucrarea din lipsă de bani, tocami în acea zi îşi serba ziua de naştere. Având urgenţă de bani pentru internarea soţiei în spital, se dă bine pe lângă patron şi lucrează cu buldozerul pâna i se rupe un furtun de presiune. Îl repară, lucrează cu el, dar, venindu-i rău, s-a prăbuşit cu buldozerul în apă. Urmează o anchetă, se constată decesul buldozeristului şi firma este exonerată de orice răspundere.
Gheorghe Mizgan din Spermezeu-Vale, judeţul Bistriţa- Năsăud, inginer de profesie, membru al Ligii Scriitorilor din România, scrie versuri, epigrame şi proză. În proza ,,Trenul” ne povesteşte la persoana întâi cum pleacă la Cluj să cumpere un laptop pentru fiul său care era student la arhitectură. Pune Opelul în functiune şi demarează spre orasul studenţiei pe un drum neasfaltat mai ca toate drumurile de ţară de la noi. Are nostalgia mersului cu trenul. Lasă maşina în gară si se urcă în tren, aici, după o serie întreagă de neplăceri, îl cuprind amintirile, dar şi deziluziile mizeriei din vagon.
Gheorghe Neagu din Trifeşti, judeţul Neamţ cu multe premii literare la activ,membru în Uniunea Scriitorilor din România, profesor, ziarist, prozator, în ,,Pricopsiţii decoraţiei” ne prezintă o piaţă ,,lălâie şi soioasă” vizitată de Badea Anton, un vechi comunist, decorat, căruia după revoluţie sătenii îi dăduseră foc la casă şi invadaseră ca hunii gospodăria colectivă, luând fiecare ce apuca. Numai Badea Anton, retras în el, rămâne perplex la ce vede. Făcând o vizită la fata lui, Arina, se plânge de faptul că a primit decoraţia când nu trebuia. Şi se hotărăşte să meargă în talcioc s-o vândă. Aici întâlneşte alţi comunişti scăpătaţi care-şi vindeau diferite obiecte. Îşi vinde decoraţia pe 200 de lei, bani cu care cumpără un porc pe care-l taie si-l mănâncă cu Gâţlan,revoluţionarul care-i dăduse foc la casă şi-i luase vaca din curte.
Ion Barb din Călan, Hunedoara, de profesie avocat, scrie poezie şi proză. În ,,Simple suspiciuni dintr-o toamnă târzie” un ţăran care se ocupase cu tăierea viţeilor în vechiul regim şi făcuse puşcărie, vine acasă după revoluţie şi poveşteşte interlocutorilor ce a pătit el cu şeful de post, Simion, poreclit Dracu Gol, care îl băgase la ,,gherlă”.
Ion Ionescu-Bucovu, argeşan din Râca, profesor, moderator al rubricilor ,,Eminescu la Muzeul Literaturii” şi ,,Folclor”, scrie eseuri, poezie şi proză.În ,,Priveghiul (cap.Retragerea)”, un fragment din romanul cu acelaşi titlu, ne descrie drama unui soldat român din Al Doilea Război Mondial, pe nume Ionel al lui Duran, în retragere, scăpat din în încercuirea de la Cotul Donului. Ajuns acasă, soldatul povesteşte întregului sat dramele prin care trecuse el şi camarazii lui până ajunseseră în ţară.
Ion Scorobete din satul Meria, Hunedoara, de profesie jurist, este ziarist, poet, prozator, traducător din limba germană, engleză şi sârbă. În proza ,,Zbor interior” personajul principal, obsedat de tehnica zborului, face o vizită la Budapeste pentru a-şi întânli un prieten, căruia îi povesteşte despre visul lui şi întâlnirea cu misterioasa Lelia. Apoi pleacă la Paris spre ,, a da piept cu societatea pentru tehnica zborului”, reprezentată de Caius pentru a-şi confrunta calculele lui în privinţa zborului cu cele ale acestei societăţi.
Ion Piţigoi Dragomir, bucureştean,profesor, folclorist, traducător din maghiară, poet şi prozator, membru al Uniunii Scriitorilor din România, scrie în ,,Jobenul”o proză interesanta cu accente alegorice. În piaţa centrală a unui oraş cade o abundenţă din cer de mere, covrigi şi banane, iar o voce din difuzoare strigă tare: ,, Prin noi, numai prin noi veţi ajunge la bunăstarea,… la fericirea, la raiul adevărat, la marea lumină, de care, până azi numai dicţionarele erau pline şi enciclopediile şi tratatele…” Proza pare o alegorie a timpurilor noastre în care propaganda şi manipularea cucereşte lumea cu promisiuni scoase din joben, ca la circ.
Irina Radu, discretă cu propriul cv-iu, este ,,reflexia unei inimi pe care Dumnezeu a chemat-o la ceruri, crezând că făcuse deajuns pe pământ.” În proza ,,Amalgam de vise” scriitoarea pare a scrie un jurnal intim care abundă în descrieri de natură fermecătoare, în dileme sufleteşti, străbătute de oaza propriei vieţi. În ,,Bogătia unei clipe” continuă acelaşi jurnal cu introspecţii în propria persoană. În ,,Buchetul” abundă mitul visului, ca o continuare a celor două proze cu gândul că ,,ciorchinele de vise poate vor fi culese de cineva…”
Lăcrimioara Andrei, suceveancă, profesor, istoric, poetă şi prozatoare, în ,,Fraţii”, doi fraţi, Mihai şi Mircea merg la moară cu grâu de măcinat. La marginea satului aud bătând clopotul care anunţa o moarte, prilej pentru aduceri aminte. În ,, Porţia de libertate” aceiaşi fraţi discută despre un cal nărăvaş ,,care şi-a luat porţia de libertate” fugind în lumea largă.
Laurenţiu Belizandin Slobozia , Ialomiţa, scrie poezie şi proză. În proza,, Un mag de la răsărit” se încinge o discuţie într-un bar pe terma unui copil al lui Mitică, cu talent literar. Tatăl refuză ajutorul unui profesor pentru a-i cizela poeziile, ferindu-l de pervertire. Sub influenţa alcolului se încinge o discutie intre cei trei care se termină cu plecarea acasă. Eu totusi n-am înţeles care este magul de la răsărit. Să fie tânărul poet?
Leonte Tudoran din Iaşi, istoric, preşedinte al Fundaţiei Culturale Lampa, scriitor-freelancer, cum se autointitulează, în ,,Poveste” scriitorul care probabil se confundă cu povestitorul, vrea să scrie o poveste, dar este deranjat pe rând de soţie şi de prieten, întrerupând firul epic. Proza este un fel de poveste în rama, care nu se mai termina, scriitorul renunţând la final.
Menunţiu Maximinian, timişorean, ziarist, colaborator la radio local, membru al Uniunii Ziariştilor Profesionişti, având în palmares multe premii, ne aduce în prim plan în proza ,,Pe aripile cerului” setea de credinţă a sătenilor într-un lăcaş de închinăciune- biserica- bisericilor, recent renovată de un preot devotat meseriei lui, împreună cu enoriaşii. Pe lângă biserică preotul a deschis şi un muzeu ţărănesc, t5oate sub impresia unei inundătii care ,,a spulberat suflete şi vise”.
Mihai Carabet, un tânăr din Chişinău scrie proză ancorată în prezent. În ,,sfatul boschetarului”, povestitorul ,elev, pleacă cu colegii la o bere. În drum spre barul ,,Jimbo” întânlesc ,,un boschetar” care-i acostează, cerându-le ceva parale. Povestitorul stă mai mult de vorbă cu el şi îi află tragica istorie a viaţii lui.
Mihai Victus, tânăr bucureştean, scrie o proză cu ,,O întâmplare căcăciasă” ruptă parcă din ,,Groapa” lui Eugen Barbu. Personajul principal, Joe, un beţiv notoriu, invită prietenii la un bar de ziua lui să bea whisky. Dopa ce la povesteşte o intqmplare cu Vera Nebuna, Joe se îmbată şi este dus acasă de cei doi prieteni ai lui, unde îl găsec pe unchiul lui în garsonieră asasinat. A doua zi cei doi îl zăresc la televizor între doi poliţişti, mărturisind ca el a comis crima, fiind beat. În final, fiind cam diliu, este intrnat într-un sanatoriu de nebuni.
Monica Mureşan, piteşteancă, publicistă, poetă şi prozatoare, prezentă şi în massmedia de limbă albaneză,cu câteva premii literare la activ, în prooza,,Ieşirea” abundă o scriitura suprarealistă din care răzbate lehamitea timpurilor prezente. Scriitoarea parcă visează şi agonizează, încurcându-se în zilele banale ale săptămânii şi-n numerele lor. Proza rămâne interesantă şi incitantă.
Ovidiu Victor Rusu, sucevean, în proza ,,Animalele” se intâmplă un fel de apocalipsa a coborârii animalelor din pădure peste oraş: urşi, bursuci, lupi, melci, veveriţe etc. Toată povestea se întâmplă în capul povestitorului, buimăcit de băutura, pe terasa restaurantului Caras de la marginea pădurii.
Pavel Nedelcu, un tânăr din Iaşi, în prezent în Italia unde îşi continuă studiile, în trei scurte proze sub titlul ,,Cafea” ne prezintă aspecte din via.ţa cotidiană. În ,,Ţtefan”, povestitorul poartă o convorbire cu Ştefan, un om pitic care se laudă cu forţa lui. În ,,Vicii” sotia povestitorului îl mustră că fumează mult, dar în final şi ea devine o alcolică. În ,,Concepţie”, povestitorul într-o întâlnire cu un anticar care spune poveşti, serveşte o cafea, după care pleacă la şcoală ©u un taxi. Pe drum în atrage atentia soferului că are o pată de cafea pe haină. Şoferul pierde controlul volanului şi face un accident.
Radu Botiş, preot, publică proză creştină şi poezie, este membru al Asociaţiei Scriitorilor, filiala Baia Mare. În studiul religios ,,Isus Hristos- cel mai mare Profet” ne spune că El este cel mai mare Profet al lumii prin pildele şi învăţăturile pe care le lasă urmasilor. Lucrarea face parte din cartea ,,Aspecte pedagogice şi catehetice în lucrarea de mântuire a Domnului Isus Hristos” în curs de aparitie.
Radu Ignea, hunedorean din Glodghileşti, romancier, în proza,,Maşină de ocazie”, şoferul care se dă drept un om de afaceri, face pe taximetristul şi ia patru oameni de ocazie să-i duca la oraş. În maşină se încind discuţii politice, printre care cea mai accentuată este distrugerea industriei noastre siderurgice. Şoferul pare un lăudăros cu firme prin Maracheş, în timp ce el conduce o rablă de la fiare vechi. Povestea e alertă, personajele participă cu vervă la discuţii până ajung la destinaţie.
Sorin Olariu, din Caransebeş, poet, publicist, epigramist, membru al Uniunii Criitorile di România, filiala Timisoara, actualmente stabilit în Michigan, S.U.A., lucrând la o companie de telecomunicaţii. În ,,Crist sideral” omul obosit de atâtea erori caută pe Ultimul Fiu al Universului, întrebându-se : ,,Ce-aţi făcut cu timpul de mâine?” În ,,Poetul cerşetor”, un poet mereu în stradă, pe lqngă care trec mereu citadinii. La un moment dat poetul lipseşte de la punctul unde cerşea şi , povestitorul află că a murit. În cimitir pe cruce era scris însă numele povestitorului, iar mormqntul gol si răvăşit.
Suzana Deac, târgumureşancă, psiholog, a publicat nuvele, schiţe şi poezii în reviste literare. Este membru în Societatea Scriitorilor Bistriţa-Năsăud. În proza ,,Pastila nu trebuie înghiţită” un programator de suflete face un test cu salariaţii unei firme. Le-a dat tuturor câte un număr şi câte o initială, apoi i-a supus testului. Cine câştigă testul va primi ca premiu pastila fericirii. Pastila este câştigată tocmai de povestitoare, dar o refuză, strigând: ,,Fericirea noastră nu stă într-o pastilă!” În mica proză ,,Un dans violet” povestitoarea adresându-se unui bărbat imaginar se vede înfăşurată intr-un voal mov în degrade în vârtejul unui dans violet care-o fascinează şi o incita la visare.
Valeria Dascăl din Basarabia, Chiperceni, jud. Orhei, jurnalist, membru al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova. În proza ,,Femeiea de la picioarele bărbatului meu” povestitoarea care are bărbatul mort, îşi aduce aminte de clipele de altădată când îi aducea flori. Acum ea îi duce flori la cimitir, geloasă pe o fată tânără moartă care e ,,femeia de la picioarele bărbatului meu” Povestirea pare ruptă din biobrafia scriitoarei câreia i s-a întâmplat ceva similar.
Vali Savu, institutoare din Petroşani, rebusistă, epigramistă, poetă şi prozatoare în ,,Ultima pagină” doi soldati, Sandu şi Gheorghe, în Al Doilea Război Mondial, încerciuti în crimea, discută nostalgic despre cei de acasă. În vâltoarea luptelor, Gheorghe moare sub ochii prietenului cu gândul la ai lui de acasă.
Vasilica Ilie, poetă şi prozatoare în schiţa ,,Criza”, un fel de parabolă a zilelor de azi, ne prezintă o familie de la ţară, cu tanti Floarea, personaj principal. Femeia cade la boala şi merge la spital în Bucureşti, dusă de fiul său care este medic. În salon se desfăşoară un dialog între mamă şi fiu pe tema crizei. După plecarea fiului, Tanti Florica, curioasă, merge la uşa pe care scria ,,criză” şi vede nişte ,,indivizi graşi” cu laptopurile pe burtă. Aceştia sunt miniştri. După operaţie, dă telefon rudelor să-i aducă nişte colivă cu prafuri de cantaridă pentru ce i ce sunt în criză, adică pentru miniştri. Când vine doctorul, îi găseşte pe toti în călduri şi cu pantalonii în vine.
Victoria Fătu Nataliţu, din Domneşti, Bistriţa- Năsaud, pictoriţă, poetă şi prozatoare, în ,,Negruţa” , povestitoarea merge aproape de anul nou la un magazin să facă cumpărături. Acolo o găseşte pe Negruţa, un copil al străzii, la cerşit. Intră în discutii cu ea, află că are şase fraţi care merg toţi la cerşit. O invită acasă la ea s-o hrănească şi s-o îngrijească.
Viorel Ploeşteanu din Călmăţuiu-Teleorman, istoric, poet si prozator, în ,,La priveghi” autorul ne prezintă scena unui priveghi la capul lui Dumitru, mort decurând. Aici femeile se adună la capul mortului şi încep să-l bârfească şi să-i caute cauza morţii. ,,Mortul parca avea un surâs in coltul gurii, râzându-şi, poate, de cele ce se vorbeau în jurul lui.” Cauza morţii fusese însă alta. Medicul legist dăduse verdictul în certificatul de deces: ,, Mort prin imprudenţă, electrocutat.” În ,,Felicia”autorul ne prezintă o familie de la ţară, pe Felicia cu sotul ei, Mitica, cu copii, purtând nişte discuţii obişnuite.
Viorel Tăutan, din Bocşa, judeţul Caraş- Severin, filolog, poet, ziarist şi prozator în fragmentul de roman ,,Pribeagul” un bătrân, probabil Pribeagul, invită la cafenea pe povestitor. Se pare că acţiunea se desfăşoară în vis ca o poveste în ramă. La cafenea vorbesc despre studiile povestitorului, care a intrat la facultate doar să aiba o diplomă. Acţiunea se mută stupid intr-un cimitir unde povestitorul se odihneşte pe un mormânt, răsărindu-i ,,în minte o întâmplare aparent banală”. Şî în final, o scenă de spital cu un părinte cu copilul mort în braţ€, cerând doctorului socoteală de ce i-a omorât copilul. ,,Ia-mi, Doamne, viaţa şi dă-i-o copilului!”- exclama el, îndurerat.
Virgil Stan din Pecineaga, tehnolog în reparaţia navelor, scrie eseuri, poezie si proză. În învingerea stihiilor” povestirorul cu fratele său plecă cu barca la pescuit pe mare. Între timp îi prind furtuna. Luptându-se cu valurile şi cu vântul, reuşesc, după grele încercări, să iasă la mal. Concluzia: ,,Marea este mai năzuroasă ca o femeie.”
Simion Teodorescu, din Lugoj, debuterază cu aforisme, având la activ multe cărţi publicate. Are o activitate publicistică de invidiat în diferite ziare şi reviste. În ,,Stări de spirit” autorul prezintă sentinţe şi maxime scoase din scrierile lui. Concluzia lui este că ,,Niciun gânditor, niciun filozof nu le-a gândit pe toate. Toţi au lăsat pe alţii după ei să mai gândească.”
Aş termina cu îndemnul marelui nostru povestitor Ion Creangă”: ,,Iubite cetitoriu, multe prostii ăi fi citit de când eşti. Ceteşte, rogu-te, şi ceste şi, unde-i vede că nu-ţi vin la socoteală, ie pana în mână şi dă şi tu altceva mai bun la iveală, căci eu atâta m-am priceput şi atât am făcut.”

Ion Ionescu-Bucovu 10 martie 2011

Anunțuri

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: