Protecţia consumatorului de literatură contemporană românească-George Vasilievici

o inițiativă care dorește a veni în sprijinul cititorului -Recenzii

Theodor Damian – PĂSTORUL DE OAMENI ŞI DE CUVINTE

Theodor Damian – PĂSTORUL DE OAMENI ŞI DE CUVINTE

 

Recentul volum de versuri al poetului şi preotului Theodor Damian – SEMNUL ISAR (Ed. Călăuza v.b., 2011) reprezintă reflexiile autorului pe un pat de spital din München, după o operaţie dificilă, aflîndu-se la graniţa dintre viaţă şi moarte. Convalescentul a fost aşezat câteva zile în faţa porţii lumilor, a privit  dincolo, s-a speriat (fără să se îngrozească), după care Dumnezeu l-a întors cu faţa către viaţă. De atunci omului Theodor Damian i s-au acutizat simţurile şi radiografiind realitatea cu ochii minţii, i s-au arătat esenţele. Poezia sa a devenit reflexivă, psaltică, sapienţială, smerită şi iubitoare: „ce taină este aceasta / numai cel care trece prin moarte va ştii / prin pustia morţii / patruzeci de ani / sau o viaţă / trebuie să mori ca să trăieşti / moartea ca dar / altfel trăieşti după moartea / de-o clipă / sau de mai multe / devenit foc şi jar / atunci scrii adevărata / poezie / ca să ştii de unde vii / şi unde te duci / în rest totul e orbecăială / palavre, palavre.”

Revenind la viaţă, lumea i-a apărut nouă, minunantă, curată ca după Geneză: „arborii şi apa, cerul şi lumina / sunt noi şi proaspete / ca după facerea lumii”. Renaşterea sa nu a fost numai fizică ci şi spirituală: „Trebuie să-mi rescriu poemele / s-ar putea să le scriu invers / de la moarte la naştere „

Privind din camera de spital râul Isar, poetul trăieşte sacerdotal  reveriile acvatice: Apa reprezintă o abluţiune, un botez cosmic:  „Isarul trece prin rănile mele / şi mi le spală / ca Iordanul păcatele / cele multe şi grele”. Dar apa curgătoare îi fură chipul curat şi poeziile şi le poartă prin lume, deversându-le departe în ocean, adică în veşnicie: „Isarul curge / ce alinare că murind / lăsăm ceva în urmă /un copil, o apă, o stea”. Steaua lui Theodor Damian este păstorirea oamenilor şi a cuvintelor: „Ţi s-a dat un sens / asta-i esenţialul / scrie poezie şi taci”.

Ce ne transmite Theodor Damian după această experienţă zguduitoare. Că viaţa este cel mai minunat dar pe care ni l-a dăruit Dumnezeu şi că lumea este frumoasă! El ne-a dat un rost pe lume, să fim virtuoşi şi să ne împlinim spiritual. Scopul care i s-a dat poetului-preot Theodor Damian este să păstorească oameni şi cuvinte. Autorul mai crede că poezia adevărată este de sorginte divină şi inspiraţia trebuie primită cu smerenie: „Isihia, Isihia / din tine se naşte / cu adevărat poezia/ trebuie să arzi mult / pe rugul tăcerii / să duci cărbune încins / apoi să te aşezi credincios / în cuvânt / şi să ştii să aştepţi / ţi se va trimite glas subţire / de vânt / ca să trăieşti / fără vânt cărbunele moare / când vine glasul / trebuie să nu dormi / ci să-ţi scoţi smerit sandalele / din picioare / abia atunci eşti gata s-asculţi / abia atunci vei face / ce ţi se spune / aşa se scrie poemul / când fiecare cuvânt / a devenit rugăciune.”

Cartea este dedicaţă soţiei sale, Claudia, dar din conţinutul ei deducem că şi personalului spitalului münchenez care l-a îngrijit cu devoţiune. Theodor Damian ne spune că atunci când omul face fapte bune, îşi relevă parta sa îngerească. De aceea medicii şi asistentele îi păreau nişte îngeri albaştrii, ale căror halate simbolizau cerul senin.

Poemul fluviu SEMNUL ISAR este divizat în 86 de poezii. Stilul limpede poartă o structură subiacentă de baladă. Rimele puţine apar atunci când accentuează o sentinţă memorabilă: „Isihia, Isihia / ce frumos ne pândeşte în cuvânt / poezia”; nu ştii nimic / dacă nu ştii / iubirea de fraţi”.

Într-adevăr iubirea creştină constituie liantul poeziilor lui Theodor Damian. Pentru el verbul a fi este sinonim cu verbul a iubi. Conjugând verbul a fi poetul ne spune că la persoana întâia singular, eu sunt poate fi rostit numai de Dumnezeu pentru că el a creeat lumea. Omul poate folosi acest verb numai la persoana a doua (tu eşti), fiiindcă el aparţine lumii create şi aceasta este.  Şi lumea este iubirea lui Dumnezeu, iar poezia (creaţia umană) este iubirea omului către semeni: „Cuvântul meu creează / aduce întru fiinţă / de aceea el vede este-le / şi se recunoaşte / auto-contemplare şi iubire / te iubesc pentru că eşti / sau eşti / pentru că te iubesc.” (Eşti – din volumul EXERCIŢII DE ÎNVIETE, Ed. Universalia, Bucureşti, 2009)

Volumul SEMNUL LUI ISAR apare în ediţie bilingvă, traducerea în limba engleză, precum şi postfaţa,  datorându-se poetei Muguraş Maria Petrescu. Prefaţa volumului este semnată de Vasile Andru care consideră această cartea drept cea mai împlinită din cele scrise până în prezent de Theodor Damian.

 

Autor Lucian Gruia

Anunțuri

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: