Protecţia consumatorului de literatură contemporană românească-George Vasilievici

o inițiativă care dorește a veni în sprijinul cititorului -Recenzii

Prințul roșu

Un roman românesc comparat cu „Ghepardul”

În anul 2009, a apărut la Ed. Anima romanul „ La răscruce de vremuri”, care merita mai multă atenție din partea criticii. Este vorba de un manuscris care a așteptat 40 de ani spre a fi dat publicității, la 34 de ani de la dispariția autorului – Scarlat Callimachi. În prefață, Alexei Rudeanu compară această scriere cu „ Ghepardul” lui Lampedusa. Comparația se bazează mai mult pe stilul și alegerea personajului central, un aristocrat și totodată un intelectual „first class”.
Pentru cei care nu știu cine a fost Scarlat Callimachi vom da câteva repere. S-a născut la București, în 1896, într-o familie care a dat patru domnitori și un mitropolit. A studiat Dreptul la Paris, apoi, revenit în țară, colaborează la „Facla” lui N. D. Cocea, fiind atras de ideile de stânga. Se căsătorește cu actrița Dida Solomon, care va deveni o stea a teatrului românesc. Participă la mișcarea de avangardă,
este director al revistei „Punct” ( 1924-1925), colaborează la „ Contimporanul” lui Ion Vinea, cu care era prieten. Publică în „Dimineața” și „ Adevărul” pagini despre istoria principatelor române. În 1933 este co-fondator al Comitetului Național Antifascist, al Blocului Democratic, al Frontului Democratic Popular, colaborând cu Petru Groza și cu alți fruntași politici de stânga. Își manifestă simpatia pentru URSS, are relații cu PC din România, iluzionat de o ideologie care era total în contradicție cu tradiția clasei din care provenea, fiind numit de cei care îl cunoșteau „prințul roșu”. Ca avocat apără în justiție, alături de avocați veniți din Franța pe comuniști, în procesele intentate acestora. Pentru un articol apărut în 1933, în ziarul „Clopotul” din Botoșani, este întemnițat pentru un an. În anii 1939-1940 a fost deținut la Miercurea Ciuc, Caracal, Tg. Jiu. În anii 1941-1944 participă ca ofițer de cavalerie în războiul antisovietic. În 1944 colaborează cu Miron Radu Paraschivescu la revista „ Victoria”. În 1948 a fost numit director al Muzeului Româno-Rus, fiind treptat marginalizat.
Nu era pe placul regimului comunist. A fost membru al Uniunii Scriitorilor. Moare la 2 iunie 1975, în anonimat. A fost un personaj istoric straniu, controversat.
Scriitura în romanul „ La răscruce de vremuri” dovedește un talent viguros. În anii dictaturii comuniste nimeni nu a acceptat publicarea sa. Personajul central, Roman Turculeț, este un alter ego al autorului. „ Anul 1917. Început de primăvară. Omătul pornise să se topească pe ici, pe acolo. Un vânt rece șuieră în jurul ceainăriei din mica piață a orașului B.” ( n.n. Botoșani). Este începutul romanului. Citind, ai impresia că timpul real și cel al conceperii textului se confundă. Războiul din 1916-1918 constituie prima parte a acțiunii, Turculeț, alias Callimachi este sublocotenent în Regimentul 10 Roșiori, participă la luptele de la Oituz. „ Nu voia să știe de moarte. Privea cerul, stelele, valurile luminoase, care păreau că joacă infinitul în brațele lor”. În 1918, Turculeț se afla la Petrograd, era îndrăgostit de o rusoaică, Olga. Sărăcia de după război era principalul dușman al noului regim instaurat în Rusia. Turculeț este în relații de amiciție cu diferiți ofițeri francezi, englezi care se aflau cu misiuni în Rusia Sovietică. După o trecere prin Paris, revine în Moldova natală. Are o altă dragoste – Vera. Trebuie să administreze moșia și castelul moștenit de la părinți. Încearcă să-l studieze pe Lenin, dar studiul acesta nu-l atrage. În schimb este un pasionat jurnalist, cunoscător de oameni, locuri, circulă de la București la Paris, la Iași , la Botoșani. Este un antifascist convins. De fapt romanul reproduce aproape cu fidelitate biografia lui Scarlat Callimachi. Cartea a fost scrisă între anii 1957-1969, iar finalul exprimă o mare dezamăgire – „ Omul va fi întotdeauna, cu calități, dar și cu păcate. Omul perfect este doar o ficțiune, o iluzie a poeților, a filosofilor și a unor sociologi. Omenirea este un conglomerat de oameni buni și răi. Alături de ei trebuie să trăiești, cot la cot cu ei, trebuie să muncețti. Și cu această adunătură vrei să zidești o societate ideală? Hristos a crezut într-o omenire înfrățită. El a fost crucificat de răutatea oamenilor și a murit pentru împăcarea noastră, a tuturor”. Acesta a fost testamentul „prințului roșu”.

autor Boris Marian

Anunțuri

Single Post Navigation

One thought on “Prințul roșu

  1. Interesant Scarlat Callimachi : „ La răscruce de vremuri”, !
    Mai ales că Lampedusa cu „Ghepardul ” său este unul din cei mai preferaţi scriitori ai mei pe lîngă Federico De Roberto cu celebrul său „Viceregii” şi Dino Buzzati cu uimitoarea carte „Deşertul Tătarilor ” , o pleadă de aur de care nu mă pot despărţi….o pleiadă de aur !

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: