Protecţia consumatorului de literatură contemporană românească-George Vasilievici

o inițiativă care dorește a veni în sprijinul cititorului -Recenzii

Sunt o umbră în căutarea luminii

„O umbră în căutarea luminii”…aşa îşi intitulează căutarea ideatică a eului scriitorul Ionuţ Copil şi sună acest enunţ ca o recunoaştere.

De aici începe totul, de la recunoaşterea căutării şi cu speranţa că această călătorie a spiritului său nu e ceva translucid şi lipsit de esenţă încearcă să dezgroape toate temerile şi nu iartă nici o iluzie  Păşeşte pe cărbunii încinşi ai cunoaşterii, se caută în toate oglinzile indiferent de ceea ce vede şi pregătit să-şi înfrunte diferitele aspecte reflectate din alb în negru, din roz în mai roz până la putrefacţie şi deznădejdie apoi, ca şi când nu ar fi vorba de viaţa lui, se desprinde de corp şi din înaltul acestei călătorii emite judecăţi axiomatice fără pretenţii de filozof şi fără a accepta paradoxul existenţei ca o negare a logicii.

Nu îi scapă nimic şi în această luptă cu sine nu ia nici un prizonier. Ştie că în lumea umbrelor se tace şi înţelege că în căutarea luminii trebuie să se înfrupte din păcat şi să rostească cuvinte. Deseori frânturile de gând, rupte dureros din realitatea fizică, se supun haosului şi impresia că fulgerările aforistice se mişcă brawnian într-un spaţiu inert dar care are o matrice ideatică căreia încearcă să i se opună în speranţa că revolta ar putea schimba ordinea ( uneori fără a căuta o anume ierarhizare) blând, aproape de resemnare încearcă un ciudat sentiment de acceptare ce poate părea o abrutizare.În acest bizar joc de-a viaţa şi-ar dori o telecomandă universală de unde să-şi poată monitoriza cărările trancendente.

Ca în orice zbucium iubirea apare ca ax central şi sentimentul că idealul rămâne o dorinţă aduce dese şi uneori misogine judecăţi asupra femeii ca întreg.Femeia ca zeiţă, ca înger, ca demon…vinovată de păcat sau pur şi simplu femeie, zidire între nevoie şi speranţă. Transpare în spatele acestei perdele de fum o implicită admiraţie ca un blestem între nevoia fizică şi împlinirea ideatică a iubirii.

Adună ca într-un jurnal al păcatelor toată nedreptatea şi strâmbătatea acestei insipide şi nevolnice rase umane, adună dovezi ale falsităţii şi laşităţii omeneşti, a lipsei de scrupule şi putrefacţie a ego-ului. Nu-i iartă nici pe politiceni şi trece multe din tarele societăţii prin oglinda scârbei şi a silei, scuipând amar şi înecându-se cu alcool şi infinite vise ce putrezesc în nopţi fără stele.

Îşi târăşte cadavrul cu o oarecare detaşare şi-şi înalţă sufletul spre lumină…acceptă că e inutil să caute lumina atât timp cât este o umbră şi sfârşeşte fericit îmbrăţişat cu lumina din el pe care o găseşte dincolo de cuvinte…în întuneric se îmbrăţişează cu umbra ce-şi caută lumina

ea ştia

el doar visa!

Sper să vă cuprindă căutarea acestui om care are de toate şi cutezanţă şi credinţă şi speranţă şi lumină într-un amestec curcubeu de sentimente…sentimente umane până la goliciune .

E ca şi când un cactus îşi protejează înflorirea.

Tudor Gheorghe Calotescu

07 ianuarie 2012

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: