Protecţia consumatorului de literatură contemporană românească-George Vasilievici

o inițiativă care dorește a veni în sprijinul cititorului -Recenzii

In memoria Valeriu Bârgău


ACTIVITATE LITERARĂ VALERIU BÂRGĂU

Debut literar: 1969 în revista Ateneu, la recomandarea poetului Ovidiu Genaru şi a prozatorului George Bălăiţă.

Debut editorial: 1978, cu volumul „Floarea soarelui sau Mâna de lucru“ la Editura Cartea Românească.

Premii literare: Laureat al premiului pentru poezie al revistei „Luceafărul“ – 1975; începe o colaborare statornică la revista „Luceafărul“;  Premiul pentru debut în poezie al Editurii „Cartea Românească“  pentru volumul în manuscris „Floarea soarelui sau Mâna de lucru“. Din juriu au făcut parte: Ion Caraion, Marin Preda, Florin Mugur, Cornel Popescu.  – 1977; Premiul pentru interviu al revistei „Tribuna“ din Cluj – 1988; Premiul „Mihai Eminescu“ al Societăţii Mihai Eminescu din Sydney (Australia) – 1999; Om al anului pentru literatură, în anul 1989, prezent în Who’s Who International Authors and Writers, ediţia 1989.

1980 – devine membru al USR:

1992 – devine membru al Uniunii Ziariştilor  Profesionişti din România.

1985 – susţine în SLAST rubrica „Scriitorii tineri şi cărţile lor“.

1987 – susţine în revista Tribuna rubrica de interviuri cu tineri scriitori, cu titlul „Generaţie şi Creaţie“

Colaborări la revistele: Luceafărul, Tribuna, Ateneu, Steaua, Familia, România literară, Albina, Contemporanul, Flacăra, Astra, Convorbiri literare, Cronica, Tomis, Viaţa Românească, Transilvania, Vatra, Orizont, Poesis, Argeş, SLAST, Orizont, Bucovina literară, Ramuri, Steaua, Lumină lină (New York); Tibiscus (Serbia), Nistrul (Odessa), Lumina (Serbia), Mihai Eminescu (Sydney – Australia), Balada (Bonn – Germania).

Volume publicate (selectiv):

Floarea soarelui sau Mâna de lucru – Editura Cartea Românească, 1978

Alfabetul straniu în care vă vorbesc, Ed. Cartea Românească, 1980

Tublurarea naturii, Editura Facla, 1982

Plantele din fereastră, Editura Albatros

Steaua de pământ (reportaje) –  Editura Eminescu, 1985

Noima de aur – Editura  Cartea Romînească, 1986

Semne particulare (roman) – Editura Facla, 1988

Sfârşitul lumii – Editura Călăuza, 1992

Apocalipsa după Valeriu – Editura Helicon, 1996

Generaţia ’80: precursori & urmaşi (critică literară) – Editura Călăuza, 1999

Directorul de conştiinţe (Convorbiri cu Mircea Ciobanu) – Ed. Călăuza, 2003

Alfabetul straniu (antologie de autor) – Editura Cartea Romînească, 2005

 

Cărţi apărute post-mortem:

Generaţie şi creaţie (interviuri)  – Ed. Călăuza, 2007

Tratat despre morţi – Ed. Călăuza, 2008

 

Referinţe critice:

Ion Caraion: Cu talentul, Bârgău vine de la sine de acasă, bineînţeles, n-am nici un merit altul eu decât acela că mi-a fost dat să-l întâlnesc printr-o întâmplare, la un mement dat, şi să mă bucur de ea. Şi de el… Într-o descendenţă oarecare din Whitman, cu atât mai convingător cu cât relegă artificiile… Valeriu Bârgău comentează, descrie, divide în nuanţele ei destule, ascultă şi psihanalizează materia.

Ion Arieşanu: Un imaginativ eclectic, pus la răscruci, ca o giruetă mişcată de vântul desputelor interioare, poezia lui Valeriu Bârgău denotă o tulburare permanentă a fiinţei, ea neavând structuri nestatornice, ci o zbatere în căutarea soluţiei supravieţuirii. Supravieţuirea în tensiune. În dramă.

Traian T. Coşovei: Cunoscut ca poet, publicist şi critic literar, autorul  volumului „Generaţia ’80, precursori & urmaşi“ reuşeşte o radiografie obiectivă a unui fenomen literar major, care în două decenii a marcat „fizionomia“ literaturii contemporane româneşti.

Ioan Vieru: Atras de experienţele şi programele avangardei şi având o matură conştiinţă scriitoricească, Valeriu Bârgău reuşeşte în cărţile sale să-şi extindă cu supleţe teritoriul poetic mult peste cel al începutului editorial.

Dumitru Radu Popa: … cea mai mare parte a poemelor citadine sunt memorabile, invederând încă o dată forţa lui Valeriu Bârgău de-a plasticiza un spaţiu foarte material, a cărui exprimare în poezie nu e cu nimic mai puţin vrednică de preţ decât exprimarea ideilor abstracte“…

        

Valeriu Bârgău

S-a nãscut la 7 martie 1950, în satul Mileștii de Jos, comuna Parincea, județul Bacãu, din pãrinții Valeria și Neculai. La vârsta de 4 ani, mama sa moare, tatãl își formeazã o altã familie, iar Valeriu și sora sa Mioara, rãmân în grija bunicii dinspre mamã. Dupã o copilãrie grea, urmeazã școala Militarã de la Sibiu, iar dupã absolvire este repartizat la Brãila. În 1971, este exclus din cadrele active al MAI din cauza criticilor și poziției pe care a luat-o fațã de Tezele din iunie de la Mangalia al C.C. al P.C.R. în ceea ce privește ideologia, restrângerea și controlul traducerilor din literatura strãinã etc. Este trimis sã lucreze ca docher în portul Brãila, apoi, în 1972 ajunge la Hunedoara (unde se afla și sora sa) și nu se poate angaja decât ca muncitor necalificat în Combinatul Siderurgic, singura unitate care l-a acceptat sã câștige o pâine. Mai târziu, în 1980, i se permite sã dea examen și sã devinã inspector principal la Paza militarizatã iar dupã desființarea acesteia, inspector la Intreprinderea de Panificație Hunedoara. Dupã revoluție își întemeiazã ziarul propriu.

Debuteazã în 1969, în revista „Ateneu” recomandat de poetul Ovidiu Genaru și a prozatorului George Bãlãițã. În 1971 primește premiul pentru poezie al publicației „Înainte” a Armatei a II-a.

În 1972 devine membru al Cenaclului literar „Flacãra” al Scriitorilor din Hunedoara. Dar este exclus pe motiv cã… purta barbã. În 1973 este reprimit în Cenaclul Flacãra condus pe atunci de scriitorul Neculai Chirica. În 1974 obține Premiul I pentru poezie , la festivalul de Poezie de la Costești-Sarmizegetusa. În 1974, laureat al premiului pentru poezie al revistei „Luceafãrul” a Uniunii Scriitorilor. Totodatã începe o colaborare statornicã la revista „Luceafãrul” sub îndrumarea poetului Ion Gheorghe. În 1976 înființeazã la Hunedoara Cenaclul „Lupta” al Sindicatului din Combinatul Siderurgic, cenaclu în care a adunat în jurul sãu toți tinerii poeți ai Hunedoarei, organizând cu membrii acestuia o serie de deplasãri în țarã. În 1977, primește premiul pentru debut al Editurii „Cartea Româneascã”, pentru volumul în manusris „Floarea soarelui sau Mâna de lucru”. Juriul care i-a acordat premiul era compus din Marin Preda, Ion Caraion, Mircea Ciobanu, Florin Mugur, Cornel Popescu. În același an este Laureat al Premiului UTC, pentru poezie.

În 1978, se petrece debutul sãu editorial cu volumul premiat la Editura „Cartea Româneascã”

În 1979 este Laureat pentru Poezie pe anul 1978, al CC al UTC. Ion Caraion scrie atunci în revista „Luceafãrul• celebrul articol „Fabulosul râu” despre poezia lui Valeriu Bârgãu, articol republicat în volumul „Jurnal I”.

În 1980 devine membru al Uiunii Scriitoriloor din România. Ion Caraion îi face primele mãrturisiri cã dorește sã plece din țarã și îi solicitã chiar asigurarea unui alibi.

În 1981 se cãsãtorește cu poeta Mariana Pândaru și au un bãiat, Daniel. Se mutã de la Hunedoara la Deva.

În 1982 este exclus din colegiul revistei „Ritmuri” pe motiv cã a fost în relații de colaborare cu Ion Caraion, deoarece acesta fugise din țarã.

În 1984, devine președintele Cenaclului „Ritmuri” din Deva.

Între 1984 – 1988 a participat la taberele tinerilor scriitori, desfãșurate la Oradea, Vâlcea, Focșani, iași, Timișoara, Deva, Reșița, Suceava etc.

În 1985 primește din partea lui Ion Cristoiu rubrica „Scriitorii tineri și cãrțile lor” în suplimentul literar-artistic al „Scânteii Tineretului, rubricã de criticã literarã, în care a scris despre scriitorii tineri, membri ai Generației ’80.

În 1987, în revista „Tribuna” primește din partea prozatorului Vasile D Sãlãjan, rubrica de interviuri cu tinerii scriitori, colegi ai sãi de generație, sub titlul „Generație și Creație”.

În 1988 primește premiul pentru Interviu, al revistei „Tribuna” din Cluj.

În 1989 încearcã din nou sã intre în presã, dar ca și pânã atunci este refuzat categoric din pricina dosarului. Participã la manifestația revoluționarilor din Deva din 25 decembrie, însã cu toate acestea nu și-a luat titlul de revoluționar, mulțumindu-se doar cã a fost martor al acestor evenimente. În primãrara aceluiași an primește titlul de OM AL ANULUI PENTRU LITERATURÃ, și este prezentat în Who’s Who Internațional Authors and Writers, ediția 1989.

În 1990, împreunã cu un grup de colegi de scris lanseazã inițiativa tipãririi unui ziar independent. Dezamãgit de ieșirile unora, împrumutã bani și la 1 februarie 1990, înființeazã primul ziar particular din județul Hunedoara, ziarul „Cãlãuza”. Primul numãr s-a vândut în totalitate, tirajul fiind de 60.000 de exemplare. Deoarece nu exista legislație adecvatã, ziarul „Cãlãuza” a apãrut ca firmã „socialistã, cu brevet de la finanțele publice. Concomitent a fost înființatã și Editura „Cãlãuza”. Este director al publicației și editurii „Cãlãuza”.

În 1992 devine membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști.

Între 1994-1996, înființeazã și revista de culturã „Constelația Dragonului”.

În 1996, fondeazã la Deva revista de culturã „Ardealul literar și artistic”.

În 1998 i-a fost decernat Premiul general „Gheorghe Magheru” al Fundației cu același nume.

În 1999 înființeazã și conduce Tipografia „Cãlãuza” din Deva.

În anul 2000 La Editura „Cãlãuza” înființeazã și îngrijește colecția „Poeți români definitivi”. În același an primește Ordinul de Merit „Gheorghe Magheru”. Tot atunci primește și marele premiu al Societãții „Mihai Eminescu” din Sydney, Australia, pentru poezie și pentru revista „Ardealul literar și artistic”.

În 2001, modificã numele ziarului „Cãlãuza” în „Cãlãuza noastrã” și al revistei „Ardealul literar și artistic” în „Ardealul literar”.

În anul 2004 apare în dicționarul „Bacãul literar”. În același an este inclus în DICȚIONARUL GENERAL AL LITERATURII ROMÂNE, editat de Academia Românã.

Colaborãri: Luceafãrul, Tribuna, Ateneu, Steaua, familia, România literarã, Contemporanul, Flacãra, Astra, Convorbiri literare, Cronica, Viața Româneascã, Lumina (Iugoslavia), Mihai Eminescu (Sydney, Australia,) Poesis, Bucovina literarã, Lumina linã (New York) etc.

A publicat circa 2056 de articole în revistele din țarã, cronici literare, recenzii, atitudini, criticã și istorie literarã, interviuri etc.

Prezent în mai multe antologii de poezie.

Cãrți apãrute: Epistolele tânãrului Theodosie, fiul lui Neagoe Basarab (1976, Deva) • Floarea soarelui sau Mâna de lucru – versuri –(Cartea Româneascã, 1978) • Alfabetul straniu în care vã vorbesc – (Cartea Româneascã, 1980) • Jurnal de uzinã – reportaje – (Cartea Româneascã, 1981)• Tulburarea naturii – versuri – (Editura Facla, 1982) • Plantele din fereastrã – versuri –(Editura Albatros, 1984) • Steaua de pãmânt – reportaje – (Editura Eminescu, 1985) • Noima de aur – versuri – (Editura Cartea Româneascã, 1986) • Poezii în zori – poezii pentru copii – (Editura Ion Creangã, 1988) •Semne particulare – roman – (Editura Facla, 1988) • Sfârșitul lumii – versuri – (Editura Cãlãuza, 1992) • Apocalipsa dupã Valeriu – versuri – (Editura Helicon, 1996) • Generaþia ’80: Precursori & urmaºi – criticã literarã – Editura Cãlãuza, 1999) • Directorul de conºtiinþe – o convorbire cu Mircea Ciobanu – (Editura Cãlãuza, 2003) • Alfabetul straniu – antologie – (cartea Româneascã, 2005).

Lucrări în colaborare:Utopia profesorului Dunca – roman – în colaborare cu Neculai Chirica (Editura Eminescu, 1983).

În 3 ianuarie 2006, în urma unui accident vascular și dupã o grea suferințã, trece în eternitate, la numai 55 de ani.


                     I Jurnal despre mine

Nu pot sã-mi trãiesc biografia. Asemeni

celui îndrãgostit

un jurnal despre conștiințã mâzgãlesc

în priciul de calcar al muntelui Sfinx

vorbesc despre

durerea elementelor necunoscute. Sugrumate în întuneric

arse de flãcãri radioactive. Tãcute

Luminã veche. Istoricã. Nepãzitã de nimeni.

Asistând la declinul și înãlțarea

semințiilor

murdare de moloz

scoase din spuma mãrilor moarte

împinse de vântul prielnic

în lanul verde de secarã.

 

II

 

Copiii și dragostea de copii

Muncile, zilele, chimia chinuitã a elementelor

nãscute prin orașe. Obișnuite la rând

în istoria fascinantã și oarbã

aplaudatã de oameni. Rãul și binele

jurnalului meu e curãțat de contemporani

ars, purificat cu praf iute de calcar

și raze infraroșii.

 

III

 

Dragostea e un câine de pazã, obosit

Trezit dimineața, rostogolit prin flacãra

rece a luminii de iarnã.

 

Jurnal despre mine amestecat

în mãruntaiele acestui mileniu

între globulele roții ale ființelor

și clorofila plantelor asfixiate

o zãpadã încãrcatã de hidrogen

cristalizeazã ființa.

 

IV

 

Trec de tristețea anului o mie

luat în derâdere de copiii maturizați

înainte de vreme

sfidat de lumina rozã a vieții în turnul televiziunii

tolãnit pe aburul tuturor ființelor

þin un jurnal despre mine pe o monedã sângerie…

 

V

 

Acoperit cu pãturi din pãr de cãmilã

eroul evolueazã lent;

o liniște de plumb își ridicã propriile

crengi în vãzduh.

 

VI

 

Viața ne închide în cutia ei neagrã

unde nu se mai aud tramvaiele și strigãtele

vânãtorilor de capre negre

pe crestele Carpaților;

Cântecul, ah! cântecul

și norul de ploaie de desupra

orașului…

 

VII

 

Micelii, iarba fiarelor ne arde pielea

supureazã în adâncul pigmenților

steaua decoloratã a sufletului

zeiþã cu ochii întredeschiși în lumina clarã

submarinã

lipitã de carenele vaselor

nimicind bancurile argintii ale ciralilor

sufocând fiinþa scufundãtorului

de performanțã.

 

VIII

Ideograme. Vãnturi slabe întorc filele unei

istorii netrãite

jurnalele translucide sunt filmate din realitate

în picioare lângã ușile excavatoarelor

proiectãm cu vârful degetului istoriile secrete

visînd marele zid al orientului

hipertrofiat

cu desenele rupestre întinse

în urma elicopterelor militare

reprezentãri anatomice ale oniricului

pâlnia și stamate

cu mâna la gurã sã împiedice fluxul

magnetic

dorinþa accerbã de a i se instala în plãmâni

În mușchii flexibili.

În cutiile învechite

ale memoriei luminãm.

Biografie și texte primite și distribuite prin amabilitatea doamnei Mariana Pândaru Bârgău

Autor Dan Orghici

Single Post Navigation

One thought on “In memoria Valeriu Bârgău

  1. constantin on said:

    Un mare poet,dar mai inainte de asta,un mare OM!A ajutat cît a putut pe mai tinerii săi colegi,a fondat primul ziar independent,,CĂLĂUZA NOASTRĂ”în care s-au refulat toate suferinţele şi problemele comunităţii,devenind ziarul etalon al judeţului Hunedoara.A trăit la propriu,arzând ca o torţă,suferinţa!S-a luptat de copil cu viscitudinile vieţii şi mai târziu,ale regimului, dar a rămas un prieten apropiat a celor nrcăjiţi!Este motivul pentru care a dispărut prematur din mijlocul nostru!Soţia sa,poeta Mariana Bârgău,îi duce mai departe idealurile,atât cât îi mai permite sănătatea:Editura,,Călăuza Noastră”promovează tinerile talente dar şi literatura de calitate!Fondatorul ei:poetul VALERIU BÂRGĂU!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: