Protecţia consumatorului de literatură contemporană românească-George Vasilievici

o inițiativă care dorește a veni în sprijinul cititorului -Recenzii

Jonathan Littel – un mare scriitor

Jonathan Littel – un mare scriitor

Editura RAO    a  adus în atenția cititorilor   din România un mare scriitor – Jonathan Littel, cu celebrul roman „   Binevoitoarele” ( „The Kindly Ones”).În prezentarea cărții se scrie că este   vorba de confesiunea unui  fost ofițer,   Max  
Aue, un tehnician al ororii, participant   la masacrul de la Babi Yar ( Kiev), unde au fost uciși în câteva zile circa   60.000 de evrei și apoi, prizonieri sovietici, apoi la alte „acțiuni”  genocidare, a trecut și pe la Auschwitz,   etc. Viața sa intimă este marcată de dragostea incestuoasă pentru propria   soră, apoi de homosexualism. Ne amintim de tehnica  unui scriitor ca Truman Capote, din „ În   cold blood”, unde autorul intervievează la rece doi criminali care au ucis o   familie. Aici este vorba de chipul complex al unui  asasin perfect , un robot conștient de ceea   ce a făcut, care nu pare a fi o  brută.

Scriitorul   s-a născut  la 10 octombrie 1967, la   New York,bunicii proveneau din Rusia. Are dublă cetățenie – americană,   franceză, dar locuiește în prezent la Barcelona. În anul 2006 a  fost distins cu Premiul Goncourt pentru   romanul său, dar el este autor a mai multor cărți –

1989 – Bad Voltage2006 – Les Bienveillantes (The Kindly Ones, 2009)2006 – The Security Organs of the Russian Federation. A Brief History 1991…2008 – Le Sec et L’Humide2008 – Études2008 – Georgisches Reisetagebuch2009 – Récit sur Rien2009 – Tchétchénie, An III2010 – En Pièces2011 – Triptyque Bacon (Triptych: How to Look at Francis Bacon)2011 – The Invisible Enemy

Între anii   1994- 2001  a participăat la diverse activități umanitare în puncte fiebinți ale planetei, precum fosta Iugoslavie, Cecenia, Afganistan, Africa Centrală.

Pentru cartea  premiată s-a inspirat din Claude Lanzmann, Vassili Grossman, dar și alți autori.

Littel este un critic virulent al politicii israeliene față de palestienieni, considerând că  Holocaustul nu trebuie luat ca reper pentru  comportamentul nici unui combatant, indiferent unde se află.  Poziția sa a fost criticatăi  atât în Israel, cât și în presa  franceză. Dar nu i se poate nega talentul, puterea de evocare, documentarea ireproșabilă ( și aici a găsit unii critici care îi reproșează unele inexactități neimportante).

Considerând vârsta autorul, credem că el va mai da capodopere  literaturii universale.

 

BORIS MARIAN

Single Post Navigation

One thought on “Jonathan Littel – un mare scriitor

  1. Amatorul

    Nu avea dinți, nici ureche muzicală, dar iubea opera la nebunie. Mergea la toate spectacolele din provincie. Avea familie: NU știu. Era bătrân? Nici asta nu știam. Cunoștea istoria operei, nume de soliști, era la rându-i cunoscut de mulți artiști ai operei. În viață a fost funcționar,un mic funcționar, ca în Gogol, dar ce mare admirator, ce geniu al amatorismului dezinteresat. Își cheltuia banii pe buchete de flori, pe bilete scumpe, se îmbrăca decent. Aveam o compasiune vecină cu invidia, cum de putea să iubească arta fără a o putea practica? Nici să descrie ceva din simțămintele sale. Dacă vorbeai cu el, nu apucai decât la început să spui ceva, apoi omul își desfășura cunoștințele uluitoare. Era copleșit de propria sa pasiune. Sunt convins că în viața anterioară a fost artist. Era îndrăgostit și de mari artiști ca Charlie Chaplin, dar și de N. Stroe, ca și de Maria Tănase, Alla Baianova, de compozitori ca Aurel Felea, poreclit și Faliuță. Îi plăcea stepul să-l poate dansa, își amintea de Haru Harvey, Sandu Feyer, nu-l punea pe Fred Astaire înaintea acestor, azi, necunoscuți. iubea și pictura, nu avea bani pentru tablourile care îi plăceau, aduna albume, îi plăcea Loewendal ( în daneză, valea leilor). Ce om minunat. Am trecut prin cimitirul Bellu, prin 2012, și… cu strângere de inimă i-am zărit numele pe o placă. Am trăit cu această tristețe, dar nu a durat mult. Într-o seară primesc un telefon – o voce vioaie și-a declinat numele- amicul meu, amatorul trăia. În cimitir era un defunct cu un nume identic. Omul meu trăia, așa cum numai un amator poate trăi o sută de ani și mai mult. Mi-a inspirat o poezie pe care o reproduc-
    Omul are mai multe vieți,
    dar una este reală,
    celelalte sunt virtuale.
    Dacă nu faci nimic în viața reală,
    în viețile virtuale vei face și mai puțin.
    E o îmbulzeală de genii pe aici,
    de nu poți strecura nici o glumă.
    Toți sunt preocupați de postumitate
    sau de glorie pământească.
    Aproape toți.
    Unii scriu cu peniță subțire
    de sare și sângele de pe sticlă.
    Alții se despoaie, vai, părinții nu sunt acasă.
    Altul mânjește pereții cu nămolul filosofiei vâscoase.
    Eu ce să fac? Se întreabă Bulă.
    Stau într-un colț, mângâi câinele inspirației mele,
    mârâie bietul de el, scoate un scâncet de spaimă.
    Ce să mai muște? Dinți nu mai are,
    numai o inimă, și aia bolnavă.
    Plec cu el la plimbare,
    poate că am noroc ,
    mă întâlnesc cu Nichita,
    cu Whitman, cu Țichindeal Gură de Aur.
    Cade o frunză, tu plângi.
    Se topește un fulg de zăpadă, tu plângi.
    Moare un fluture, plângi.
    Statisticile spun că zilnic mor sute de mii de oameni
    de boli, de frig, de foame, de glonț, de mașină.
    Eu nu mai citesc, iubito, decât statistici.
    Nu mai scriu despre frunze și fulgi și fluturi.
    Să nu mai plângi niciodată, cad și eu ca o frunză.

    BORIS MARIAN

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: