Protecţia consumatorului de literatură contemporană românească-George Vasilievici

o inițiativă care dorește a veni în sprijinul cititorului -Recenzii

Cuvântul Episcopului Virgil Bercea- volumul ”Paradoxuri istorice româneşti”, autor VASILE GOJE

Un gând … 

„Cărţile sunt prieteni reci, dar siguri” spunea cândva Victor Hugo. În era internetului foarte mulţi se întreabă dacă aceşti „prieteni reci” mai au valoare într-o lume în care socializarea virtuală este la modă. Rămâne totuşi şi o lume a celora care, chiar navigând cu mare dexteritate prin spaţiul virtual al internetului, iubesc scrisul şi iubesc cartea. Printre cei care cred încă în valoarea cărţii este şi Părintele Goje. Am impresia că Părintele Vasile Goje şi-a descoperit o resursă interioară, de aceea din „preaplinul inimii” ne dăruie un nou „prieten rece”, o nouă carte care nu face altceva decât să ne incite gândirea şi să ne îndemne la reflexie.
Nu voi face o analiză a textului, deoarece este bine să fie gustat şi receptat critic de fiecare cititor în parte, însă doresc să remarc câteva aspecte pe care le-am sesizat parcurgând firul logic al cărţii de faţă.
Titlul ne incită şi ne oferă o cheie interpretativă: Paradoxuri istorice româneşti. Prin „paradox” definim un enunţ contradictoriu, o părere contrară faţă de ceea ce consideră majoritatea oamenilor a fi „adevărat”, dicţionarul limbii române vorbind despre o contradicţie logică-formală apărută în ciuda respectării corectitudinii logice a raţionamentului. În acelaşi timp „istoria” trebuie să fie o descriere obiectivă a complexelor procese prin care omul ca individ trece împreună cu semenii săi, cu care formează un popor, cu bune şi rele, cu perioade de prosperitate şi timpuri de restrişte. Istoria, fiind o „ştiinţă despre trecut”, ar trebui să fie scrisă unitar, însă, trecând prin prisma subiectivităţii individuale sau chiar a societăţii care acceptă selectiv doar ceea ce aceasta doreşte să-şi asume la nivelul conştiinţei colective, se ajunge la definirea unor „istorii” nuanţate şi uneori la o mistificare care transformă ceea ce trebuie să fie ştiinţă într-un sărman suport ideologic. Şi atunci când „construim” o imagine despre trecut în locul unei „istorii” obiectiv relatate, apar paradoxurile.
„Adevărul vă va face liberi”. Dar omul, aidoma lui Pilat din Pont, se întreabă mereu „Ce este Adevărul?” şi caută să-l descopere prin propriile-i forţe, rămânând prizonieri ai propriilor proiecţii subiective, refuzând să privească în lumina înţelepciunii Celui care a zis. „Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa”(In. 14, 6).
Autorul ne incită la reflecţie trecând prin istoria recentă a Revoluţiei din anul 1989, prezintă câteva exemple din miturile construite de istoriografii de-a lungul timpului, cugetă despre creştinismul românesc, prezentându-ne paradoxurile din istoria Bisericii româneşti sau a istoriei profane care a fost marcată de cele mai multe ori, în mod nemilos, de „teroarea istoriei”, aşa cum spunea marele savant român Mircea Eliade.
Admir şi salut tenacitatea autorului care ne oferă de data aceasta o serie de eseuri pe teme istorice. Părintele Vasile Goje este scriitor, dăruieşte din ceea ce a dobândit, trage concluzii din ceea ce a suferit şi înşiră cuvinte adevărate pentru cei care vor să le înţeleagă. De fapt această aşternere a cuvintelor pe hârtia albă este, cred, starea de veghe şi de rugăciune în faţa Domnului care ne primeşte cu drag în braţele sale atunci când ne abandonam în braţele-i părinteşti. Cuvântul se materializează în „cuvânt scris” iar în măsura în care ascultăm Cuvântul lui Dumnezeu ajungem să transpunem în scris crâmpeie din iubirea faţă de Domnul şi faţă de aproapele … iar din această iubire se naşte cartea.
În ciuda dezvăluirii feţei obscure a paradoxurilor istoriei, autorul ştie să ne sugereze că orice criză se stinge, că esenţa actualelor frământări din societatea românească este de origine morală şi numai pe acest teren, al valorilor morale, va veni şi însănătoşirea. Părintele Goje ştie, şi ne transmite acest adevăr, că Istoria, cu majusculă, este în mâinile Providenţei divine şi că se îndreaptă spre o finalitate eshatologică în care Adevărul va triumfa.
Plin de speranţă conclude că: „…rememorându-ne istoria cu luciditate, asumându-ne greşelile din trecut şi conectându-ne la idealurile martirilor noştri, ne putem clădi prezentul…”. Nouă nu ne rămâne decât să devenim acei slujitori ai Domnului prin care istoria prezentă să poată deveni o frântură din Istoria mântuirii neamului omenesc, o Istorie care se scrie în fiecare clipă prin viaţa noastră trăită în lumina unicului adevăr. Pământurile locuite de români se vor regăsi în Împărăţia lui Dumnezeu ca o adevărată „grădină a Maicii Domnului”, nouă ne rămâne sarcina de a deveni, prin slujire şi sfinţenie, vrednicii ei locuitori.
Haruri, daruri şi binecuvântări de la Domnul, autorului, Părintele Vasile Goje şi familiei sfinţiei sale.

      † Dr. Virgil Bercea 

http://cititordeproza.ning.com/group/cesedezbateinrepublicacititord…

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: