Protecţia consumatorului de literatură contemporană românească-George Vasilievici

o inițiativă care dorește a veni în sprijinul cititorului -Recenzii

Puţin blond cu mult dor


Puţin blond cu mult dor

Bianca Marcovici – Puţin blond cu mult farmec, Editura Hasefer, 2004

Nu te opreşti la prefaţă. A se citi după. Deschizi la întîmplare şi citeşti: Când cineva moare… zece bărbaţi ţin pe umeri/ Sufletul său/ Care/ Poartă cel mai frumos nume! Pui cartea alături de tine, să fie la îndemînă. Cine cunoaşte personajele le poate uita. Inclusiv autorul. Ce rost are să te agăţi de mici crochiuri cînd peoziile se trec din una în alta aparent calm aparent uşor stîngace aparent… Mai iei cartea. O deschizi din nou la întîmplare şi citeşti: sponsorizăm poezia,/ să iasă pe piaţă/ pe hârtie velină, catifelată, fină,/ trucată, albastră/ cu limuzină/ la scară, piscină afară/ şi cornete de seminţe, biscuiţi,/ extra-uterine, pergamente/ şi ţoale fine, toate/ la preţuri rezonabile plus reduceri… Spuneam într-o altă impresie despre ironie. Bun asta e clar. De unde ironia? Ce-ţi pasă… Şi dacă nu e ironie m-am întrebat scotocind prin carte? Aici e aici:Timpul curge curat în inimile lor/ s-a spulberat cenuşa celor arşi dar arde amintirea,/ rădăcinile lor plutesc încă în aer,/ visele se coc în livezi de portocali/ mai presus de orice/ pacea restantă/ printre/ coralii de la Eilat Ei vezi? Eu cred că e dor. Se zbate în mine/ un bolovan de poezie/ Piatra inimii/ luată dintr-o scorbură/ Coloanele lui Solomon, la Timna/ Mi-a dăruit-o/ într-o zi cu soarele/ Fierbinte./ Acum e în casa mea/ chiromanţia ei/ Ia forma mea magnetică. Un soi de dor de copii de care rîzi ruşinat că îţi populezi casa cu păpuşi imagini suave şi culori liniştite. Felul acela de dor în care orice atingi se transformă în vers, chiar dacă uneori în amar de pus pe masă la Pesah, să nu uiţi. Memoria împînzeşte totul pînă şi copii ce vin. Poezia înmoaie articulaţiile timpului, dizolvă cronologia calendarului de perete şi ţi le pune-nainte să alegi tu, cititorule forme şi înţelesuri pe masură-ţi: cât de greu se clădesc lucrurile în relaţiile atât de/ înşelătoare/ Prevăd şi aştept mereu să nu mi se întâmple ce presimt…/ în ochii tăi atât de deschişi spre încăpăţânarea sunetului/ ascuns/ mi-e din ce în ce mai greu să păstrez relaţiile incerte/ să fiu eu însămi cel puţin în patul comun,/ mă trezesc zâmbind sub cerul ventilatorului din plafon …De aici neparcurgerea ortodoxă a cărţii. Porţi astfel cu tine un dor, din care strecori dorul tău de a fi, şi capeţi. Nu are a face dacă vei da peste acelaşi text de două ori sau, poate ţi-a scăpat ceva. Vei descoperi peste ceva timp ce lipseşte. Voi vieţui alături de o ea/ Şi lângă tine/ Voi construi mereu curcubeul virtual/ Ca un pod de suspine …
Oricum, cartea nu o vei uita şi, parfumul ei de zîmbet blond îl vei purta ceva timp, cît să spui că uneori doare, alteori visează şi de cele mai multe ori te bate la cap.

lasă sensul lăuntric/ nenumit,/ ascultă-mă pe mine,/ lasă orice femeie/ să se simtă/ cale de o carte – femeie
Dan Iancu

 

sursa: http://www.poezie.ro/index.php/article/110261/recenzie

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: