Protecţia consumatorului de literatură contemporană românească-George Vasilievici

o inițiativă care dorește a veni în sprijinul cititorului -Recenzii

Le Moulin de la Galette



Moulin de la Galette. La început o moară de vânt aşezată în vârful cartierului boem Montmartre de lângă Paris . În secolul XIX familia Debray care poseda moară, produce o pâine de culoare închisă , galette, servită cu un pahar cu lapte, care rapid este apreciată în tot Parisul. Localul – moară devine cârciumă şi sala de dans . Se servea un vin alb de provenienţa locală , delicioasă pâine neagră, supa de ceapă iar restaurantul devenise loc de întâlniri şi petreceri.
Renoir, van Gogh, Pissarro îşi făceau veacul la Galette pictând înăuntru şi în afara cârciumii. Faimos este tabloul „Bal du moulin de la Galette” pictat de Renoir în 1876.

 

Este o capodoperă a impresionismului care captează o dupamiază de Duminică într-o vedere realistă a vieţii pariziene. Tabloul are bogăţie de forme , fluiditate şi lumină rar întâlnite. Poate fi văzut azi la Muzeul Orsay, o fostă gară abandonată, apoi renovată şi transformată în muzeu. Iată o poezie recent inspirată de tablou aşa cum este notată de un vizitator :
M-am întors înapoi în timp
mi-am întâlnit partenerul meu de crime
un rebel în artă, ca şi mine
am întâlnit pe Renoir într-un bar din Paris

Arta ta se duce în jos foarte bine
cu un pahar de vin roşu
Aş vrea să pot picta ca un francez
sau să sărut ca o femeie franceză!
Spune-mi despre Gauguin … Am auzit că-i place dansul..

Auguste, îmi place felul în care pictezi
o fată cu un căţeluş, cât de ciudat …
Din păcate, timpul meu s-a terminat … fug înapoi la secolul 21
Dar a fost atât de frumos să fiu în compania dvs.
Pentru prima dată în viaţa mea m-am simţit liber!
Moarul Debray este ucis în timpul asediului Parisului în 1814. Dar parizienii continua să vină la moară căutând simple plăceri cu vederi de ţară, cu vin băut pe terase care ţinteau spre Paris şi Sena. În 1833 un moştenitor al morii decide să adauge o sală de dans patronată de muza Terpsichore. Talentul său la dans şi entuziasmul debordant al patronului atrage mulţimi şi sala devine un succes răsunător. Emile Zola scrie în 1876: „Ne grăbim la ţară ca să ne bucurăm de natură şi să evităm discuţiile politice” ( era vorba de înfrângerea Franţei în războiul cu Prussia). Se ajungea acolo cu trenul, sau un drum de o oră pe jos, trecând prin oranjerii şi pe lângă câteva mori de vânt. Locurile fascinează şi alţi pictori. Toulouse Lautrec, Utrillo, van Dogen, Ramon Casas, Pablo Picasso se întrec în a imortaliza peisajul rural.
Le Moulin de la Galette este prima pictură pariziană executat de Picasso. Pictorul ( care avea doar 19 ani) pare fascinat de decadenţa sălii de dans în care găseşte prostituate dansând strâns cu tineri burghezi parizieni. Picasso tratează subiectele sale cu mirare, intrigat de scena care i se pare artificială, provocativă . Folosind culori vibrante el pictează figuri voalate şi fără expresie. Este un ecou al altor picturi ale vieţii de noapte pariziene , în plin hedonism şi vulgaritat aşa cum găsim la Edgar Degas sau Eduard Manet.

 


O altă capodoperă este „Au moulin de la galette” 1889, datorată pictorului Henri de Toulouse Lautrec care alege o scenă de dans în care 4 personaje se odihnesc în prim plan. Fetele sunt extenuate, culorile închise sugerând atmosfera încărcată şi plină de tensiune a ringului de dans. Privirile personajelor sunt dispersate obligându-ne să căutăm un punct central care nu există.

 

Adrian Grauenfels 2012

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: