Protecţia consumatorului de literatură contemporană românească-George Vasilievici

o inițiativă care dorește a veni în sprijinul cititorului -Recenzii

Arta Plastică în Israel

Israel – Colectivismul anilor 1906-1960


Arta produsă de evrei în Eretz Israel de la începutul secolului XX şi până la declaraţia statului Israel a fost puternic marcată de tensiunea produsă de căutarea unei identităţi colective. Se distinge o dublă mişcare, pe de o parte identificarea cu mişcări artistice contemporane în paralel cu aderenţa la o ideologie a identităţii colective. Să luăm de exemplu aspiraţia ideologică la renovarea Iudaismului  biblic aplicată în spiritul artei Orientale sau în postura de Art Nouveau (în perioada Bezalel) în conjuncţie cu visul asimilării în Eretz Israel produc o artă anarhistă sau primitivism modernist (multe picturi din 1920 sau aşa numită artă Cananită).
Pe de altă parte angoasele şi identificarea cu situaţia evreimii europene unesc simbolismul evreiesc cu expresionismul producând o viziune politică, modernistă, înclinată spre abstract şi universal. Cele două aspecte ale acestui proces au fost influenţate de cultura Eurocentrică aflată  în profund declin ca rezultat al sistării artelor în timpul celui de-al doilea război mondial.
   
Israelul de după anii 60 se reorientează către cultura Americană care devine dominantă în tehnologie şi artă. Dezorientarea identităţii colective a afectat generaţii de artişti locali la acea vreme. Ea a produs unora înclinaţii spre o stare mentală potrivită acelei generaţii, pe când alţii au fost seduşi de o constantă translaţie adaptativă a profilului lor artistic. Mica comunitatea evreiască traversează dificultăţi existenţialiste la care e supusă în Eretz, la care se adaugă şi frustrarea noilor emigranţi nevoiţi să se lepede de tradiţii şi să se devoteze ideologiei şi problemelor locale.
                                                                                 Zaritszky
 
Graniţa acestor identităţi este incertă şi greu de stabilit. În munca unor artişti regăsim un amestec al diverselor lor identităţi. În anii post-americani care au urmat  găsim fie o pictură îmbibată de colectivism internaţional în contrast cu opere inspirate de un naţionalism nou născut cu rădăcini în arta arhaică. Un bun exemplu de dualism este produs de doi artişti antagonişti: Yosef Zaritsky care aderă la curentul senzorial, materialist, opus lui Mordechai Ardon care e scăldat de o lumină mistică, ambii îmbrăţişând spre final ideologii similare.
   Ardon
Faza următoare: GLOCALISM şi MELANCOTOPIE
 
După 1990 mediile artistice se stratifică şi se diversifică cu o energie bazată pe structurile de putere politică sau ideologică pe care se sprijinea arta. Lumea artei dialoghează cu realitatea în care ea operează şi un rezultat al acestui proces este interacţia iniţială dintre artă Israeliană şi teoriile academice post moderniste.Aceşti 20 de ani de artă la care suntem martori, trebuie priviţi prin perspectiva procesului de globalizare catalizat de căderea Uniunii Sovietice, de „triumful capitalismului” şi în final de expansiunea colosală a Internetului.
                                                                             Arikha
 
Israelul de după 1990 se angajează în promovarea economiei de consum, cultura devine consumistă, televiziunea este livrată prin cabluri şi canale comerciale, molurile prosperă, puţini indivizi se îmbogăţesc peste noapte pe când starea economică a clasei de mijloc este grav erodată. Tipicul acestor ani este găsit în instalaţii spectaculoase. Tineri artişti sau studenţi aduc pe scenă instalaţii ambiţioase, de mari proporţii care demonstrează că arta poate fi plasată în cele mai ostile ambianţe ca de pildă gări, aeroport, mall, spaţii marcate de vastitate şi indiferenţă.
   Dana Yoeli
Acestea sunt mega expoziţii care demonstrează asimilarea artei în economia de piaţă. În plus, apare o artă specifică tinerei generaţii care prin teribilism şi show off se impune rapid prin apariţia cluburilor culturale şi muzicale care fecundează şi infiltrează arta actuală. Un alt proces este relaţionarea artei Israeliene la cea internaţională, în special a Orientului apropiat, Asia de est, America Latină şi Rusia.Mulţi artişti Israelieni învaţă şi lucrează în străinătate, fenomen rar întâlnit în trecut.
Kadisman
Curatori şi studenţi din toată lumea vizitează Israelul şi iau contact cu academia, cu galeriile, şi diverşi artişti care la rândul lor sunt invitaţi să participe la expoziţii, bienale, târguri de artă sau competiţii ţinute în lumea largă. Un termen nou a fost introdus de japonezi care au numit „glocalizare” tendinţa de a frâna şi balansa fenomenul de globalizare extremă, vizând neglijarea artei locale. Sloganul: „Gândeşte global, acţionează local” a fost promovat de activiştii mişcărilor anti globale, aceste idei au penetrat şi în arta Israeliană. Exact cum „glocalizare” descrie tensiunea între doi poli în spaţiu, „melancotopia” subliniază tensiunea temporală a artei: între trecut şi viitor. Cuvântul combină  melancolia artei trecute, nostalgia după un estetic pierdut, cu impulsul utopiei şi al speranţei.
 **
Adrian Grauenfels
2012

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: