Protecţia consumatorului de literatură contemporană românească-George Vasilievici

o inițiativă care dorește a veni în sprijinul cititorului -Recenzii

Noua carte de poezie a lui Boris Marian Mehr

UNIVERSUL CĂRŢII

Zoltan Terner

                      Noua carte de poezie a lui Boris Marian Mehr


Ca şi în precedentele volume de versuri semnate de Boris Marian Mehr, şi „Infernul de toate zilele” (Editura „Granada”, 2011) stă sub
semnul avangardei, al suprarealismului, poate şi al dadaismului,
continuându-le în stilul său propriu .

Multe dintre poeme ţintesc infernul epocii în care trăim: „Totul
devine banal, precis,/ Cumplit, fiecare obiect/ Se aşează ca o fiară
dresată,/ Iar noi, ce facem?/ Dragoste cu storurile trase./ De parcă
războiul nu s-a terminat./ Ne predăm duşmanului.”

Surrealismul lui Boris Marian Mehr nu are ca prim obiect trăirea
lăuntrică, subconştientul. Se îndreaptă cu precădere către existenţa
şi condiţia umană:

„Cred că oamenii nu-şi merită condiţia mizeră. / Perfomanţa cea mai
strălucită este veghea. / Maimuţele se trag din oameni. / Peştii se
trag din maimuţe./ Dumnezeu se trage din Marele Peşte./ Toţi mirosim a
peşte.”

Apoi „logica” e spartă: „Arma păianjenului este pânza./ Nimeni nu
mi-a cântat Carmagniola./ Nu mă întrerupeţi.”

Poetul foloseşte nonsensul pentru a ajunge la sensuri. Distruge
ordinea liniară a retoricii. Ne conduce la sens, inventând, jucăuş, ca
într-o doară, volute, spirale, arabescuri, fracturi. Întâlnirea dintre
cuvinte şi miezul lor are loc după un drum ocolit, paradoxal.

Poetul acesta nu e calofil, estetizant, nu caută neapărat
frumuseţi, nici subţirimi, nici metafore subtile şi rare, deşi muzica
nu lipseşte de regulă din aceste poeme. Rima e perceptibilă, pe
alocuri, şi pe jumătăţi de vers.

Nu se poate vorbi, de o unitate stilistică. Poetul îşi schimbă
tonalitatea şi registrul stilistic de la un poem la altul. De la
versul alb, la rima suprasaturată, la poemul în proză, la versificaţia
de cântec popular, la recitativ amplu.

Asociaţii  insolite , ca moduri de înţelegere a lumii exterioare
şi interioare. Treptat, începi să înţelegi regula, lipsită de regulă,
a jocului de-a hazardul, de-a absurdul, de-a nonsensul. Îl înţelegi
neînţelegându-l. Accepţi jocul. Te asociezi la pariu. Enigmistica
absurdului te atrage. Important devine jocul, mai mult decât câştigul
(de sens, de înţelegere, de profunzime). Fascinantă e deconstrucţia
din unele poeme. Visurile cu geometrii schimbătoare. Reînviind
plăcerea infantilă a jocului cu caleidoscopul.

Din loc în loc, iar coerenţă, iar câte un poem în care metaforicul
se aliază cu imagistica „realistă”: „Noaptea cedează dimineţii,/ Ca o
văduvă în aşteptare,/ Braţe roşii o cuprind,/ Păsările tresar la
zgomotele/ Acestor oameni barbari,/ Acestor limuzine trufaşe,/ Beat se
retrage visul/ În creierul mic,/ Va deveni un reflex,acolo,/ Totul
devine banal, precis,/ Cumplit, fiecare obiect/ Se aşează ca o fiară
dresată,/ Iar noi ce să facem?/ Dragoste cu storurile trase./ De parcă
războiul nu s-a terminat,/ Ne predăm seara duşmanului.”

Pe alocuri, ascuns într-un text, câte un vers aforistic-metaforic
care valorează cât un întreg poem : „Ce este liniştea? Un procent din
moarte.” Iată un alt vers/poem:  „Să-ţi pierzi vocea, abia atunci
începi să gândeşti.”

Pe măsură ce înaintezi cu lectura, simţi vigoarea ascunsă în cele
mai multe dintre poeme.

Un poem închinat lui Gellu Naum, tinde, normal, către surrealism:
„Ştiaţi că furnicile nu dorm? / Eu dorm. Ştiaţi că ochiul struţului/
Este mai mare decât creierul său?/ Or fi oameni de acest fel?/ Ştiaţi
că o bibliotecă se poate scufunda/ sub greutatea propriilor cărţi?/ Eu
simt asta,uneori, când scriu./ De patru mii de ani noi nu am reuşit/
Să domesticim un animal, dar cred că/ Unii dintre noi s-au întors din
drum. /Durerea a căpătat o unitate de măsură, doi,/ Nu pot să cred, pe
mine când mă doare,/ Nu mai cred în nimic.”

Împerecheri de cuvinte care nu se supun noimelor logice, psihologice
sau ontologice redau o realitate plină de paradox, ca orice
realitate…reală.

Multe dintre aceste bizare asocieri au o autentică relevanţă
metaforică, sapienţială sau chiar filozofică.

Numeroasele  trimiteri livreşti, aluziile la faimoase personalităţi,
versuri sau dictoane ne fac să înţelegem că dincolo de aceste texte
poetice se ascunde un om al cărţii şi al ideilor, familiarizat cu
marile repere ale culturii şi ale artei.

Iată un fel de parafrază poetică la „Metamorfoza” lui Kafka: „Închis
într-o cutie / Cu şase laturi /  Ca o insectă pe nume Gregor, / Zăresc
un cub luminos / Rotindu-se în jurul meu, / Este scurta istorie a unei
vieţi, / Cubul acesta indestructibil, / mi-e teamă că este veşnic.”

Limbajul poetic al lui Boris Marian Mehr nu mizează prea mult pe
imagistică. Oferă, în schimb idei, aserţiuni,panseuri, constatări,
mărturisiri, credo-uri.

În „Tablou în oglindă”  verbiajul jucăuş, parodiază ironic-tandru,
reflexia filozofică:  „Împovărat de ani şi de melancolie,/ profesorul
ar vrea să recâştige/ timpul înscris pe–o coală de hârtie,/ se duce
gândul în urma unei cotige,/ „Pe mine binele suprem mă obsedează,/ dar
nu ştiu, dragii mei, care e ţelul”,/ profesorul ar prefera o vază cu
flori aprinse,/ decât să reia duelul/ părerilor opuse, miza-I mare,/
„E veşnică pe lume doar schimbarea”,/ începe profesorul confesiunea,/
care a el nu este nici o minune,/ ar vrea şi el un oarecare basm,/ dar
tusea îl îneacă, are astm,/ este un om care se pregăteşte acum/ să
povestească începutul unui drum.”

Tenta parodică, specifică postmodernismului, se regăseşte în multe
din poemele din această carte: „Discut cu clasicii, modernii,/ Din
toamnă până-n miezul iernii,/ Apoi declar iubirii – vino,/ În vino
veritas, Regino!”

Nonsensul se doreşte a fi în slujba sensului. O şi declară: „Eu nu
mă ruşinez,/în orice caut un miez”

Când optează pentru coerenţă, i se întâmplă să alunece spre
liric/patetic: „poetul mereu va renaşte-n cocori, /Va renaşte în
frunze, în vântul fugar,/../ Dacă Domnul e veşnic, nici poeţii nu
mor.”

Orice pas spre sentimentalism, se grăbeşte apoi să-l reteze parodic:

„mai avem nevoie de un sărut, / De un bună-dimineaţa, un pic de
soare,/ Iei orătania din curte şi o creşti cu grijă, / Până devine
Pasărea Măiastră.”

Adeseori ne pune în dificultate când se joacă cu  vacuitatea
sensului: „Cu Zarathustra/ Cade lustra,/ Iubita-şi pierde/ Ochiul
verde,/ Puşcăriaşii-uriaşii/ Îşi lasă lanţurile-n şanţuri”.

În alt poem ermetizează hieratic, rafinat şi muzical, cu vagi ecouri
din Ion Barbu:  „Iar vântul deveni tăcut,/ Între ruine umblă umbre,/
Durerea s-a-ntrupat în lut/ Şi s-a întors în turme sumbre,/ nici
mugetul de val rănit/ nu se aude, alge-n tremur,/ privesc în ceaţă
răsărind/astrul solar strivit de vremuri.”

Nu e totuşi o lirică cu preponderenţă de stare, de viziune. E mai
degrabă  ideatică. Dar cu o retorică amintind pe alocuri de dicteul
automat.  E amalgamare a întâmplărilor lumii, o trecere prin malaxor a
gândurilor. Mixaje, supraimpresiuni, colaje, cioburi de holograme
oglindind parcă însuşi caracterul compozit al realităţii. Ieşiri şi
intrări în coerenţă.

Colajul surrealist e folosit uneori cu un condei de maestru: „Pe
patul spitalului/ Cuţitul este aproape de aortă,/ Cineva lipeşte
bucăţi de ziar / În albumul familiei,/ Facem filozofie, eu şi
vecinul,/ Mecanic de bloc,/ Afară, soarele apune definitiv.”

Câteodată e filmic. Secvenţe marcate de nostalgie, cursive, ritmate,
ne cuceresc prin simplitatea lor de litografie alb-negru: „Închid
ochii/ Şi peisajul dispare,/ văd în interiorul meu/ vechiul mobilier/
din copilărie,/ trenurile cu mulţi refugiaţi,/ o execuţie în stradă,/
aud împuşcătura seacă, o tuse finală./ Ridic pleoapele,/ Lacul, păsări
de apă,/ Iarba înaltă, pace./ Palmele calde ale iubitei,/  închid din
nou ochii,/ Dispar. Se nasc noi generaţii.”

Postmodernist şi prin variaţia stilistică, topeşte laolaltă poeticul
romantic, cel simbolist-surrealist cu elemente reflexive, eseistice,
ludice. Iată-l definindu-şi epoca reflexiv-interogativ: „E vremea unor
teme grave,/ Când râsul se măsoară-n grame,/ Când vorbăria are sens,/
E vremea unui plâns intens./ Văzut-aţi stea pierind plângând/ Sau
pasăre fără cuvânt?”

Poetul pedalează pe temele condiţiei existenţiale a omului, în actuala
epocă a consumismului. Surrealist înrudit cu Gellu Naum, zeflemiseşte
tandru absurdul cotidianului citadin: „Singur,/ În oraşul numit
Babilon,/ O femeie căuta un palton,/ Un bărbat îşi căuta femeia/ Pe
numele ei Filofteia./ În zadar ghicitoarea le-a spus,/ Babilonul de
mult a apus,/ Nici caii nu au căutare,/ Iar vaca lapte nu are./ Buzele
tale, iubito,/ Miros a Colgate, Molitto, / Fumăm ziare, bem sânge,/
Într-un azil Domnul plânge.”

Timpurile revolute sunt privite cu o nostalgie în care percepem
aceeaşi fibră parodică:  „Trăim în spaţii/ În care alţii au murit
cândva,/ Puteau fi oameni-fluturi, raze invizibile,/ Suflete,/ Spaţiul
nu est virgin şi vid, uită-te.”

Fie că aderi la această poezie, fie că o dezagreezi, pe ici pe
colo, cum mi s-a întâmplat mie, sfârşeşti prin a-i mulţumi poetului că
te-a pus să faci efortul de a înţelege chiar şi ininteligibilul din
unele poeme ale sale. Încheind lectura cărţii, te simţi ca după un
sejur în lumea unui poet interesant. Uneori chiar pasionant. Un talent
lucid, vag parodic, cu bizarerii, cu o remarcabilă imaginaţie
asociativă. Un  jucător grav, aproape un obsedat al reflexiei, muncit
de interogaţii esenţiale.

Autor Zoltan Terner

Single Post Navigation

One thought on “Noua carte de poezie a lui Boris Marian Mehr

  1. geo galetaru on said:

    Un comentariu avizat, pertinent, suplu,sesizând imponderabilele unui univers liric singular. O interpretare aplicată a unei poezii de o frapantă, elegantă originalitate, cu imagini insolite, percutante, apelând la formulări bizare, trepidante. Citind recenzia d-lui Zoltan Terner, pot afirma că am înţeles mai profund poezia lui Boris Marian.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: