Protecţia consumatorului de literatură contemporană românească-George Vasilievici

o inițiativă care dorește a veni în sprijinul cititorului -Recenzii

Cronici răsturnate 5. Săptămâna 31 martie – 6 aprilie 2012

Ioan Florin Stanciu – ”Coborând”
http://cititordeproza.ning.com/profiles/blogs/cobor-nd?xg_source=activity
Hai, La mulți ani, nea Florică!
Da’ nu d-aia te pusei io în Cronica asta răsturnata, că sunt Floriile, ci numa’ pentru că scrii bine, bre.
Trecui aseară pe strada Soveja din Constanța și, cum îi bătea soarele așa din spate și cam de jos, văzui un om care mergea agale, parcă mânându-și umbra de la spate, spre malul mării. Umbră mare, cu greutate, privirea adâncă, încărcată de gânduri mari. Mi-am zis: ăsta-i domn Ioan Florin Stanciu, că prea cată încolo, spre vechea cetate a Histriei, cea încărcată de taine și istorie. L-am însoțit în plimbarea-i de seară și l-am citit ca pe o carte deschisă descoperind că îl completează minunat pe Sadoveanu, bătrânul zimbru, adăugând o doză proprie de umor povestirilor sale.
Un prozator care scrie despre locurile unde a trăit și oamenii acestor locuri, scrie, dincolo de literatură, istorie.
În povestirea ”Coborând”, autorul stăpânește, ca nimeni altul, limbajul omului fără multă carte, dar căruia îi scapără mintea și nu se îndoiește o clipă de acțiunile sale. Șmecherul Despinoiu este, din acest punct de vedere, un deliciu de personaj. Ne lovim violent de un limbaj autentic țărănesc, de care fandosiții auto-decretați moderniști sau post-moderniști se feresc ca dracul de tămâie. Auzi la ei, moștenirea noastră dacă, păstrată de strămoși din generație în generație, în ciuda imperiilor ce-au trecut pe aici și a triburilor barbare, care au pârjolit civilizații întregi în migrația lor nebună, făcându-le una cu pământul sub copitele cailor sălbatici, limba și portul, așadar, averea noastră, ca națiune, cea mai de preț și de la care ar trebui să se pornească orice acțiune culturală, politică sau socială, sunt considerate învechite, depășite și chiar nedemne de literatura contemporană! Cică de-asta nu suntem noi universali, că nu știm să ne adaptăm la ideile lor novatoare. Pe ce temei, care va să zică? ”Pe ce te bazezi?”, cum ar spune Marin Preda. Nu pentru că literatura noastră nu are valoare nu suntem noi universali, ci pentru că neamul ăsta multimilenar nu a fost recunoscut drept ceea ce este niciodată. Cu toate acestea a rezistat (a fost protejat?) în fața tuturor obstacolelor și a mers împreună cu TIMPUL, aducându-și aportul la dezvoltarea umanității. Oamenii acestor locuri au dat prima scriere lumii. Aici a fost centrul expansiunii civilizației europene. Aici s-au pus bazele religiei, ca principiu. O sumedenie de invenții, de-a lungul timpului, au fost imaginate de oamenii acestor locuri. Nicio altă civilizație nu se poate mândri cu atâtea lucruri mărețe.
Să revenim la obiectul acestei rubrici.
Cu gheara care număra toate mațele ”bibleotecarului” ai cam dat-o-n bară, nea Florică, că ele e numa’ două, dar expresia și-a făcut efectul, că parcă mă râcâia și pe mine ceva pe stomac.
Coborârea asta în pivniță seamănă a degradare umană, dar și pătrunderea într-o altă lume scoțând în evidență imaginația debordată a autorului. Eșecul acțiunii poate fi interpretat ca o reușită a personajului, care izbutește să se smulgă din tenebrele coșmarului.
Originala replică a lui Despinoiu întărește un lucru de la sine înțeles: ”…și nu ești bun nici dă dos dă căciulă!” Superb!
Un fapt în aparență banal, o lovitură dată la un beci plin cu provizii de furat, este transformat într-un savuros episod de film. Avem acțiune, SF, suspans, umor, toate îngemănate sub amprenta fabuloasă a scriitorului IFS.
Fără false IFoSe, avem pe Cititor de Proză numeroși maeștri ai cuvântului, prozatori sau poeți (poate se încumetă cineva să-i scoată și pe aceștia în față) și privesc cu stupoare la numărul mic de vizualizări. Fraților, sunteți nebuni? De ce ați venit pe acest site, numai să vă promovați propriile scrieri? Mi-am propus inițial să fac din această rubrică un fel de ”miștocăreală” (tipic românesc, nu-i așa?), cu scopul de a scoate în evidență părțile bune, dar și pe cele mai puțin bune ale anumitor texte, știind că omul se înghesuie la caterincă, dar măcar îl atrag spre lectură și dezbateri pe anumite scrieri. Ori oamenii nu mai au timp de literatură (atunci pentru ce-or fi aici?), ori îi doare-n bașcheți (deci le știu pe toate!), ori rubrica mea nu face două parale (de ce, Doamne iartă-mă, o mai scriu?).
De la a doua săptămână am schimbat registrul și am decis (cu de la mine putere) să scot în evidență numai scrierile sau scriitorii cu adevărat demni de citit (după umila și subiectiva mea părere, desigur). Voi avea încă mult de scris, pentru că suntem un site literar binecuvântat cu multe talente.
Și o satisfacție tot am, în ciuda lipsei de reacție la comentarii. Numărul de cititori la textele recomandate s-a triplat după apariția Cronicii răsturnate.
Na!
Autor Viorel Ploeșteanu

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: