Protecţia consumatorului de literatură contemporană românească-George Vasilievici

o inițiativă care dorește a veni în sprijinul cititorului -Recenzii

Tzara-domnul A , Antiphilosof (traducere deviantă)

Tristan Tzara

domnul A , Antiphilosof
(traducere deviantă)

Pastile de fier

XVI
picioarele desculţe spun neurasteniei:
mustaţă falsă de struţ de marcă americană
pasărea rece spune monoclului: gură fără buze eu mă omor
doar cubistul spune cubistului: am inventat răzătoarea de ministru, eu sunt şeful bucătar
şeful zice şefului: şefule

XVII

fără eu, eu 1 vinde
2 vorbeşte de 3 vânt
tu târăşti biluţe de bijuterie 4
aşa cum 5 bătrânul urs dansează pe 7 plaje
ca şi cum 6 comprese manevrează
domnul 8 pardon, prinţesa, compresa 9
însă la 10 raţiunea cere un colorist
spuse el ieşind din pentruceul sau, aşa că 11
insistă 12 13 14, în vamă 15

XVIII

îngerul a spus vântului reptilă: grăbeşte-te
martorii sunt sprinteni de la whisky-ul în serie
şi amatorului de îngeri conştiincioşi cu compozitorul:
da da

XIX

În jurul lacului broaştele joacă la cărţi
în depoul de cherestea există un instrument de tăcere
care produce aureole şi o anemie atmosferică
două chibrituri
strălucesc servind lupii cu ochi proaspeţi , ciocolată şi bromură pentru industria discretă de după amiază.
Convalescenţa nopţii posedă o mare decoraţie imperială
atârnata la podul prostituat de alarmele de sâmbătă
mecanica zice şarpelui prin forma sa să avanseze şi să se scurgă.
nu plânge
întreabă preţul.

XX

dragoste, gara micuţa într-o ureche micuţă
fericire cu nod papion
eu vreau certificat
a deveni azotul locului de observaţie
care stimulă anti filosoful
care este un incendiar
pescuitul premiului nu se repară
adevărul repetat şi inima largă
nu se pot prizoniera
gura toamnei e suspectă de intenţii lente
aşteptăm
înotam..

Foarfeca – mod de îmbătrânire

Când durerea, papagalul, pieptenele de cap, învaţă să meargă
pe farfuriile ursului alb, înţelegem că zăpada nu mai acoperă
munţii acoperiţi de zăpadă, iar relele acţiuni căţărătoare,
ca peştii din nori coboară pe plante.
Fierăstrăul înrămează portretele sfinţilor,
dar pietrele apasă tot mai greu sentimentele ochilor noştri duri.
Ce oroare, ţipă domnul AA întins şi rarefiat între orele
de candoare ale animalelor însemnate cu stampile încărunţite pentru
a deveni pradă curajului, dar mai ales eroi din almanah.
Perii magnetici ai foarfecei gâdila unghiile degetelor mele pompon.Constat:
Există obscur în toate consimţămintele, obiectul din om
este mai tare decât el omul, decât sticla care se goleşte,
inexplicabile manipulări ne fură din ochi steaua de piatră şi creierul uleios.

Acest bandaj mi se pare mereu inutil.
Dacă ofer vid vidului, nuci lebedelor normative, bruma puştilor egal aliniate, liniştite prin sport,
butelii catastrofelor legale, jocuri suspendate destinului fortificat, grandoarea nu va putea
creşte, deşi explorez aglomeraţia care precede geografia,
strugurele era posibil pe când creierul nu era decât un gaz.

La fel se periază cheia de dinţi şi de corp pe la mijloc.
Cravata trăieşte simţirea. Nu poate fi decât o familie prosperă în căutarea unui carcase fericite.
Unele bile rătăcite se multiplică în oglinzi, dansând pe amintiri atavice, ritualuri nupţiale.
Sub stâlpi indicatori vacile alăptează fosile care devin preţioase – nu credeţi că prin ele circulă sânge? Şi că fiecare globulă este un ou viu cu coadă, forţă şi instinct?

Fără sprâncene gura nu poate funcţiona : la impozanta trecere a piepturilor galante, strigătele
agricole, salutul vagabonzilor, bornele şoselei, nici măcar ceţurile, nici cuceririle.

Notă :

Este aici un mesaj sau o pură joacă a vorbelor? Domnul AA, acest personaj indescifrabil dovedeşte trăiri, stări de percepţie buimacă. Îl deranjează cruzimea. Fierul roşu aplicat vacilor care dau lapte pentru noi fosile târzii ale dadaismului. Iar obiectul din om, pasivul, rutinatul, este mai tare decât omul raţional, care merge la paradă şi bea vin, mirat de golirea fizică a sticlei. Legile actionează contra spiritului. Demografia precede geografia, la fel şi Tzara XX
precede absurdul cu doi paşi şi 3/4 bătăi de cord, dând atenţie foarfecei care vai, îmbătrâneşte şi ea, în timp ce el poetul spilcuit îşi îngrijeşte sprâncenele, plasate peste ochii săi mici şi curioşi, ne zâmbeşte: v-am păcălit domnilor, avansaţi în timp ! Altfel vom asista la abuzuri : vor cobora peştii din nori pe plante.
Inghit o pastilă de fier, invidiez spuma dadaistă azi uitată, totul mi se pare nefiresc de departe, ca un tablou într-o expoziţie demontată .

Traduceri si note :
Adrian Grauenfels
2012

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: