Protecţia consumatorului de literatură contemporană românească-George Vasilievici

o inițiativă care dorește a veni în sprijinul cititorului -Recenzii

Căderea din vis, DANIELA VARVARA – o cronică de Ioan Florin Stanciu

MARELE ALPHA sau CĂDEREA DIN VIS
O cronică literară la volumul A- de DANIELA VARVARA

IOAN FLORIN STANCIU

Cu numai un an în urmă,salutam cu sincer entuziasm primul volum de versuri al domnişoarei Daniela Varvara, ÎNARIPATA,Constanţa,editura Ex Ex Ponto,2011, recunoscând acolo, principalele trăsături specifice ale neomodernismului (exprimarea liberă a intimităţii, a sentimentelor personale sau întoarcerea la marile teme filosofice ale poeziei interbelice, la mit şi reflexivitate,printr-o intertextualitate în permanenţă deschisă, diacronic şi sincronic, către toate experienţele poetice fundamentale ), descoperind însă, cu uimire şi fascinaţie, şi o sensibilitatete reală, mereu dispusă să se întoarcă la o viziune mitic-arhetipală asupra lumii, cu o încîntătoare graţie a firescului şi a sincerităţii, vrînd ,parcă, să ne reamintescă faptul că sensibilitatea, inspiraţia, incantaţia şi starea de graţie vor rămîne mereu trăsăturile fundamentale ale poeticităţii. Fără să uit nici o clipă că, pornind de la titlul volumului, aproape toţi cititorii, mai mult sau mai puţin avizaţi, au etalat şi vor mai dezvolta justificate analogii angelic-creştine precum şi toată simbolistica adiacentă a aripilor ocrotitoare şi a zborului spre ideal.
Numai că eu, pornind de la aceeaşi intuiţie a angelicului maculat, am propus, pe atunci titlul EXIL, pentru că,am scris, atunci şi acum, că acesta pare să fie sentimentul care leagă toate cuvintele Danielei într-o difuză stare de suflet – persistentă şi aproape ireală, precum Calea Lactee.
De altfel, chiar o sfătuiam să renunţe cu totul la poemul Înaripata,mărturisit stănescian , în care câte un epitet inutil poetic, precum dedalic labirint, nu făcea decât să deconspire şi mai apăsat sursele. În orice caz, presupuneam eu, nu acesta va fi drumul intim al lirismului tinerei poete, care, fenomen rar, părea să-şi fi găsit deja o stare poetică personală,dar şi o cale proprie şi convingătoare de exprimare . Mai ales în poemele mai scurte, unde se conturau deja, cu naturaleţea respiraţiei,nişte imagini originare ale unor stări de spirit şi de suflet mult mai autentice, mai personale şi mai dramatic-lirice.
Poemul Ghilgameş , spre exemplu, este o astfel de perlă curată şi impresionantă ca o lacrimă ivită,pe neaşteptate, dintr-o fulgurantă stare de graţie, păstrînd, peste spaţii şi timpuri, acea tensiune interioară pe care o aveau, câteodată, ideogramele japoneze sau hieroglifele de pe piramide, în sensul lor adânc-originar de scriere divină şi ezoterică

te-ai dezbrăcat de mine
precum
şarpele îşi leapădă pielea
şi,
azvârlindu-mă din trupul tău atins de nemurire,
zac de o boală
necuprinsă în cărţile de leacuri,
eu,
sora ta geamănă, fratele meu!
Îl citez integral, pentru că este o realizare de excepţie, în sensul că ,bine tensionat liric, se păstrează coerent-unitar şi pare să transmită un tragic mesaj ontologic,sub umbra tragică a nemuririi pierdute.
Poetică mi se pare şi imaginea chipului care se adună din cioburi de oglindă ca argintul viu, din poemul Iona, care devine, astfel,un ecou liric al căutării de sine
Iar acum, încep să-nţeleg că fascinaţia mea iniţială izvora, mai ales, din surpriza că în perioada acesta de scepticism intelectual şi de criză a reperelor, mai există o sensibilitatete dispusă să se întoarcă la o viziune mitic-arhetipală asupra lumii, cu o încîntătoare graţie a firescului şi a sincerităţii, vrînd ,parcă, să ne reamintescă faptul că sensibilitatea, inspiraţia, incantaţia şi starea de graţie vor rămîne mereu trăsăturile fundamentale ale poeticităţii. Ca să nu mai reamintesc mereu fiorul intim-religios al versurilor şi ecourile Scripturilor,pretutindeni detectabile, dar asumate dramatic din adâncurile sufletului şi ale inconştientului.
Un astfel de mesaj poetic misterios şi neliniştit se desface eteric şi din poemul Eu, Petru – acolo unde cântecul cocoşilor care pecetluiesc lepădarea lui Petru, pare să răsune, peste veacuri, de undeva, din labirinturile vinovate ale inconştientului colectiv.
Adică, chiar aşa cum, inefabil, s-a sugerat, mai târziu:
E vremea tăcerii peste cuvinte,
acum,
când lepădarea a rămas ecou

De asemenea, poemul Întunecare pare o lamentaţie sinceră şi contagioasă – mai ales, pentru că versul Mi-e păgână până şi umbra, este foarte frumos şi pentru că finalul ar putea deveni o superbă metaforă a ratării existenţiale.
Notabil ar fi şi poemul Către Galateea, prin adierea difuză a mitului antic şi prin reconvertirea lui în mesaj ontologic,
Iar, în Asediu şi Cartagina,sentimentul candid al compasiunii intră într-un poetic contrast dramatic cu atrocitatea perenă a distrugerii şi a morţii
În mod deosebit, ar trebui remarcat, desigur,şi ciclul O CÂNTARE A NECÎNTĂRILOR , pendulînd seducător între senzualitatea terestră şi devoţiunea ideală, unde am descoperit şi multe versuri frumoase pe care încerc să le citez,selectiv:
când dinţii muşcă lacom,
din iubire
Suntem frumoşi ca zeii
pe care ni-i amintim din poveşti

Fără să uit superbele versuri,sugerînd dramatismul opţiunii existnţiale:
te rog,
lasă-mă să cad din mine însămi,
pe pajiştea cu mieii şi lupii laolaltă

Cert este că debutul liric al domnişoarei Daniela Varvara a fost considerat un adevărat eveniment literar în arida rezervaţie culturală dobrogeană şi că despre poezia ei s-a vorbit, în general,cu admiraţie şi generozitate justificate

Dar, iată, ca o confirmare seducătoare a entuziasmului meu de atunci, citesc acum, noul şi surprinzătorul său volum, intitulat enigmatic A-,(deşi trebuie să ştiţi că nu este vorba de Marele Alfa, ci de prefixul negativ A-, prin care tânăra poetă încearcă să se disocieze de manierismul artizanal-comod al poeziei contemporane) De aceea eu, care am avut privilegiul să-l citesc în manuscris, aş prefera, după titlul întemeiat şi lucid al primului ciclu, să numesc întreg volumul CĂDEREA DIN VIS, pentru că această nouă carte a domnişoarei Daniela Varvara este o uimitoare revelaţie, prin construcţia riguroasă, coerent-structurată ideologic şi prin încercarea mereu reluată a poetului de a se defini,în relaţie cu uneltele sale şi cu riscurile asumării misiunii de Mesager. De altfel, primele părţi, conceptual construite cu rigoare şi cu răbdare de ceasornicar, sunt, de fapt, nişte încercări mereu reluate, de a defini poezia ca exerciţiu spiritual-sentimental, dar şi ca pe o aventură speculativă, la graniţa dintre sublim şi ridicol, printre devorantele mori de vânt ale cuvintelor : ecouri ale îngerilor transformaţi în pumnale; sau cuvinte care nu mai înseamnă nimic dacă le călcăm în picioare. Deoarece, reprezintând căutarea permanentă şi neliniştită a unui limbaj poetic nou, uneori abstract-filozofic, cartea aceasta este, de fapt, o superbă aventură a limbajului poetic sau,parafrazând o metaforă a lui Nichita însuşi, “o nouă frontieră a sufletului omenesc”.
Aşa cum reiese din titlul volumului , sentimentele şi vorbele sunt judecate lucid, pentru a fi exteriorizate metaforic şi transformate în imagini ale dezamăgirii şi ale abandonului în efemerul cotidian:
Îngerii cântă
cântă în continuare,
numai tu crezi că plânsul e hrană
care te scapă de moarte
Trăiri abisale, întrupate pentru a fi contemplate ca nişte surprinzătoare elemente ale naturii terestre sau ale cosmosului. Astfel trăirile cele mai profunde se revarsă în afara fiinţei , căpătând o nouă înfăţişare, şi se obţine,astfel, o viziune lirică puternic transfigurată artistic, unde logica limbajului comun nu mai acţionează, pentru că imaginaţia dezlănţuită a poetei trece adesea dincolo de hotarele realităţii vizibile.

Dar şi pentru că, în acest dens exerciţiu spiritual, poezia este asumată mereu ca o devorantă dramă existenţială sau ca o temerară încercare autodevorantă de a ne reinventa prin cuvinte.

Autor Ioan Florin Stanciu

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: