Protecţia consumatorului de literatură contemporană românească-George Vasilievici

o inițiativă care dorește a veni în sprijinul cititorului -Recenzii

Prezentare de carte : romanul ” Vara leoaicei ”~( 2012) – autor Melania Cuc

PREFAŢĂ

Melania Cuc, în continuă căutare de locuri, de figuri, de
teritorii mereu noi

Poetă, prozatoare, ziaristă, eseistă, pictoriţă: Melania
Cuc poate adăuga, încă, în numele său, în condeiul şi fapta
sa, multe şi diverse alte calităţi de acest fel, ţinând, parcă, să
ne spună că provincia este enciclopedică iar intelectualul de
provincie este absorbit de idealul universalismului.
Impresionant este modul cum îşi ţese autoarea opera
literară: volume de poezii alternează bine calculat cu proza
scurtă, eseurile şi articolele de gazetă pigmentează, din când
în când, rafturile (sau, mă rog, raftul cu cele 28 de titluri ale
sale realizate până acum).
Nu cred că este o indecizie a fixării într-o (singură şi solidă) zonă ci,
după câte am observat citind oarecum ritmic cărţile sale, una se explică
prin alta, se continuă, se reia. În toate tronează imaginea,
Melania Cuc fiind în continuă căutare de locuri, de figuri, de
teritorii mereu noi. E ca şi cum ai vedea tot cu alţi ochi
acelaşi peisaj general, din unghiuri diferite. Nu se repetă
nicăieri, dar totul pare o repetiţie generală în vederea unui
spectacol care mereu se amână. Acest roman al său, numit
„Vara leoaicei”, cucereşte prin coborâşuri şi urcuşuri, un fel

de sinusoidă care pune în mişcare nu numai relieful, dar şi
timpul, şi sufletele oamenilor, şi istoria. Prezentul, practic,
nu există: din când în când îl ghiceşti într-o adunare de
snobi, într-o negociere de anticari, într-o aventură (repetată)
de-a căutatul comorilor prin grote. Există, însă, trecutul, cu
o adâncime maximă în vremea cavalerilor cruciaţi – şi cu
ridicări spre actualitate (care actualitate nu înseamnă, însă
prezent, ci doar ceva perceptibil prin ceea ce ne pune la
îndemână prezentul) – şi există ceea ce s-ar putea numi
fantastic şi care ar putea fi o proiecţie în viitor. Fantasticul
Melaniei Cuc, însă se îmbină cu S.F.-ul şi nu dăinuie în
materia epică, ci mai mult în imaginaţia cititorului.
Complicele autoarei, cititorul, este stârnit, obligat sa recurgă
la instrumentalul pe care i-l oferă mai ales filmul actual de
groază – şi se autolinişteşte, astfel, într-o lectură plăcută,
chiar pleziristă. Istoria străveche (medievală) are, ca
instrument de aducere în atenţia aceluiaşi cititor fidel,
obiectele de artă. Lungi şi amănunţite descrieri de obiecte
vechi, „de artă” sau numai vechi, îi dau autoarei
posibilitatea creării unei atmosfere admirabil ţesute în jurul
personajelor. Ar mai fi de căutat ceva între aceste
instrumente: aşa cum S.F.-ul foloseşte la imaginaţie, lumea
obiectuală la atmosferă – ar trebui ca pentru descrierea
sufletească să avem la îndemână cuvântul. Melania Cuc nu
se lasă ispitită de cuvânt, îl păstrează pentru vreun volum de
versuri care va urma, probabil, după acest roman. Foarte
economicoasă cu istoria (pe care, repet, o atmosferizează
prin lucruri, nu recurgând la tratate, documente, istorii etc.)
– autoarea este la fel de calculată cu expresia necesară
descrierilor sufletului interior, face psihologie mai ales
simbolică, elaborează trăiri din câteva trăsături şi mai ales
din locuri comune. Romanul maschează, oarecum, un eu
singuratic în căutare de locuri şi lumi potrivite. Există un
spirit al locului care cheamă şi este căutat, sunt umbre în
pereţi şi şoapte omeneşti în frunzişuri, dar nu pare a exista
destin, legea de bază a fantasticului. Acesta este înlocuit cu

deducţii logice, în cheie actuală. O tensiune între straturile
de personaje te ţine locului în lectură, un dialog cu autorulconstructor
se iveşte de la sine: simţi că-şi va construi
personajul aşa, şi nu altfel, că tu însuţi ca cititor, l-ai
construi altfel, că se pote şi în alt mod (deci, dacă destin nu
este, logica aranjamentelor poate lucra în voie). Simţi, cu
alte cuvinte, intenţia de şantier, de laborator, invitaţia
creatorului către uneltele şi realizările sale, chiar către
recitirea carţilor comune. O atomizare continuă a realitaţii,
ca tendinţă de stabilire în tabel, de definire, te face să urmezi
firul narativ – rezultatul fiind o carte oarecum cărnoasă,
biologic devorabilă, ca să zic aşa. O carte frumos gândită,
realizată întocmai cum şi-a dorit autoarea, care se va aşeza
în raftul înfăptuirilor sale, nu ne îndoim, în mângâierile
multor cititori.

Nicolae Georgescu

POSTFAŢĂ

Taina – leoaică flămândă care dă târcoale
Prozatoare prodigioasă, cu un palmares impresionat de
scrieri la activ, poezii, proză, publicistică, romane, scrieri
spirituale, eseistică, Melania Cuc s-a impus în literatura
actuală prin originalitatea stilului şi prin abordarea
tematicilor care vizează psihologia umană în toate ipostazele
ei. Recentul roman, „Vara leoaicei”, se înscrie pe linia
epicului contemporan, cu personaje şi acţiuni viabile, menite
să ţină trează atenţia cititorului şi să-i creeze confortul
spiritual pe care, nu din emisiunile de divertisment îl poate
dobândi. Romanul debutează cu secvenţe aproape
cinematografice, având în centru figura Martinei Sâmbure,
apariţie aproape insolită în peisajul urban în care este
debarcată intempestiv, la marginea unui şanţ, de maşina
care o transportase.
Planul real se îmbină perfect cu cel fantastic şi imaginile
prezente tind în mintea protagonistei să reînvie un trecut
secular plin de parfumul dar şi de arena însângerată a epocii
cruciaţilor. Pe aceste plaje epice, scriitoarea se mişcă lejer,
cu dibăcie şi dexteritate.
Raportarea permanentă la istoria şi tradiţia locului este
un procedeu pe care Melania Cuc l-a mai folosit în romanele
sale. Fantasticul real ar fi termenul în care se îmbină în chip
210
armonios povestea autoarei. O fascinantă poveste în care
filozofia de viaţă, îmbinată cu un anume tragism specific
firilor creatoare, sensibile, înclinate spre esoterism, devin
lesne, destin implacabil.
(…)Nu, nu este vorba de jocul sinistru de-a viaţa şi de-a
moartea, de-a „hoţii şi vardiştii”. Este Soarta, Destinul,
Carma…”
Trăirile personajului feminin din „Vara leoaicei” sunt
paroxistice, aflate la limita dintre fabulos şi real, un fel de
oniro-luciditate căreia îi cade pradă.
(…) Melania Cuc ştie să creeze în chip uimitor această
lume, la graniţa realului cu meta-realul. Dar, în chip
deosebit, autoarea ştie să creioneze personaje autentice.
Cartea este pur şi simplu molipsitoare. Te virusează plăcut şi
te abandonezi ei cu voluptate, fără să mai cauţi motive în
plus. Te laşi în voia lecturii, pur şi simplu.
Nu doar prin cele peste 28 de volume tipărite, atât de
largă cât şi de scurtă respiraţie, nu prin publicistica sa, ori
munca redacţională depusă la reviste de prestigiu, nu doar
prin tablourile şi icoanele pe sticlă, pe care, cu un har
uimitor le realizează, dar prin întreaga sa atitudine, Melania
Cuc s-a impus şi şi-a creat un nume şi un loc sigur în galeria
oamenilor de cultură şi artă români contemporani, cu
deschidere amplă în lume. Dar prin recentul roman, „Vara
leoaicei”, şi-a dat înalta probă a măiestriei scriitoriceşti şi o
bună dovadă a calităţilor ei narative.

Cezarina Adamescu

Melania Cuc – Activitatea literară
Melania Cuc a debutat în publicistică la vârsta de 16
ani, în cotidianul Făclia din Cluj. Între 1975 şi 1989 a avut
colaborări intense cu Radio România prin reportaje literare şi
tablete. A fost redactor la editura Bir Contact Bucureşti,
secretar general de redacţie la publicaţia Curierul Sănătăţii şi
redactor la Flagrant iar din 1998, şef al subredacţiei
Transilvania de Nord pentru săptămânalul Top Business, iar
apoi, la cotidianul Răsunetul, din Bistriţa. A fondat şi
coordonat publicaţiile: Gazeta de Cernavodă, Gazeta de
Medgidia (1991) şi Şapte zile bistriţene (2004).
Debutul radiofonic îl are în 1972 la Radio România,
cu un grupaj de poezii.
În 1973 debutează literar în revista Luceafărul, cu
poemul Plopii în Ardeal.
Până în anul 1989 a publicat grupaje de poezie, eseuri
şi reportaje literare în Luceafărul, România Literară,
Contemporanul, Flacăra, Femeia, Pentru Patrie, Tribuna,
Informaţia Bucureştiului, Suplimentul Scânteii Tineretului,
Munca, Săptămâna etc. După anul 1989 a publicat poeme,
proză, eseu si cronică literară în aproape toate revistele
literare din Romania şi din dispaora românească.
Este realizator de emisiuni la AS TV din Bistriţa şi,
din 2005 şi redactor la mai multe reviste literare, printre care
şi Agero din Stuttgard, Germania.
212
Are 29 de volume publicate, dintre care de referinţă:
· Peisaj Lăuntric, poeme – Editura Litera, Bucureşti, 1985;
· Dincolo de jertfă şi iubire, poeme – Editura Macarie,
Târgovişte, 1991;
· Impozit pe dragoste, roman – Editura Macarie, Târgovişte,
1999;
· Galaxii paralele, eseuri – Editura G. Coşbuc, Bistriţa, 2000;
· Destin, proză biografică – Editura Răsunetul, Bistriţa, 2000
(Ediţia I si II);
· Tablete contra disperării, eseuri – Editura Aletheia, Bistriţa,
2002;
· Cinând cu Dracula, roman – Editura Aletheia, Bistriţa, 2003;
· http://www.rebel.2004.ro, eseuri – Editura G. Coşbuc, Bistriţa, 2004;
· Căsuţa cu poveşti, versuri pentru copii – Editura G. Coşbuc,
Bistriţa, 2005;
· Şotron, eseuri – Editura G. Coşbuc, Bistriţa, 2005;
· Fructul oprit, roman – Editura Karuna, Bistriţa, 2006;
· Iisus din podul bisericii, proză – Editura Limes, Cluj Napoca,
2006;
· Fără nume, tablete-şotron – Editura Ardealul, Tg. Mureş, 2006;
· Femeie în faţa lui Dumnezeu, roman – Editura Eikon, Cluj
Napoca, 2007;
· Graal, roman – Editura Nico, Tg. Mureş, 2007;
· Miercurea din cenuşă, roman – Editura ZIP, Bucureşti, 2008;
· Dantela de Babilon, roman – Editura Nico, Tg. Mureş, 2009;
· Autoportret, poeme – Editura Nico, Tg. Mureş, 2010;
· Lebăda pe asfalt, poeme – Editura Anamarol, Bucuresti, 2010ş
· Vânătoare cu şoim, tablete-şotron – Editura Dacia, Cluj
Napoca, 2010;
· Alb pe negru, cronică literară – Editura Nico, Tg. Mureş, 2011;
· Cartea cu coperţi de aer, dialog cu Menut Maximinian – Editura Semănătorul,
Bucureşti, 2011. și Editura Karuna, Bistrita.
Este prezentă în paginile mai multor volume de antologii,
dicţionare de Literatură şi cărţi de critică literară.

Autori Nicolae Georgescu, Cezarina Adamescu

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: