Protecţia consumatorului de literatură contemporană românească-George Vasilievici

o inițiativă care dorește a veni în sprijinul cititorului -Recenzii

Erich Fromm – TEAMA DE LIBERTATE

Autorul consideră că “nevoia noastră de apartenenţă este atât de imperios necesară tocmai datorită „conştiinţei subiective de sine”, prin care ne percepem pe noi
înşine drept „entităţi individuale, diferite de natură şi de alţi oameni”. Aparţin, altfel spus,
grupului semenilor mei în măsura în care sunt diferit de ei.
Individul nutreşte un sentiment de singurătate şi neputinţă, şi de aici tendinţa de a se cufunda în marea masă, lucru de care va profita imediat orice putere – o masă e infinit mai uşor de manipulat decât fiecare individ în parte. Hitler va pune la baza ideologiei sale
tocmai ideea acestei incapacităţi fundamentale a individului de a se baza pe sine, şi deci pe nevoia lui de a se supune. Erich Fromm numeşte „libertate pozitivă” libertatea să, în
opoziţie cu libertatea faţă de.
Ca o paranteză, asistăm de o bună bucată de vreme la o veritabilă resurecţie, în di-
dactica saxonă, a muncii în echipă, glorificată şi tratată aproape exclusiv ca singura viabi-lă. „Lucrând singur, nu pot obţine nimic, chiar de-aş fi genial; lucrând în echipă, pot realiza lucruri geniale, fără să fiu neapărat genial.”
Se menţine în actualitate mai vechea dispută între principiul cooperatist – fac bine
un lucru fiindcă sunt singurul care face acel lucru – şi principiul concurenţial, capitalist –
produsul meu este bun atâta timp cât nimeni nu face altul mai bun. În primul caz, sunt un sportiv excelent doar fiindcă sunt absolut singurul care practică acel sport, în al doilea, sunt bun în măsura în care îmi permite concurenţa, căci mai există şi alţi practicanţi ai
acelui sport.
În societăţile medievale nu exista noţiunea de „individ” – „Încă nu se dezvoltase
pe deplin conştiinţa că eul individual, ceilalţi şi lumea sunt entităţi separate.”(op. cit., p.45)
Primul Individ a fost, după Jacob Burckhardt, italianul Renaşterii, care se recunoaşte ca „individ spiritual… aşa cum grecul se deosebea de barbar.”

Capitalismul l-a lăsat însă pe individ „singur, totul depinzând de propriul lui efort, nu de
siguranţa statutului său tradiţional.” Capitalismul „a devenit stăpân, Ziua de târg fiind ziua judecăţii pentru produsele efortului uman.” Nici societăţile medievale nu erau lipsite
de spiritul competiţiei, dar acolo funcţiona principiul cooperării, sistemul economic feudal fiind reglementat/organizat de reguli ce ţineau în frâu competiţia.
Se poate observa că până şi scriitorii, lumea literară şi artistică, în genere, , a fost atinsă de morbul competitivităţii. Mircea Cărtărăscu afirma despre el că e un „om foarte competitiv”, ceea ce ar putea prevala asupra talentului, a forţei creatoare. Fenomenul Coehlo e relevant – nu se mai promovează opera ca atare, ci omul. Eşti scriitor valoros în măsura în care ai parte de o promovare cât mai susţinută şi mai eficientă. (Desigur, la o prezentare de modă nu ne ducem să apreciem nici caracterul, nici cultura generală a manechinelor, ci doar strict ceea ce poartă, ca vestimentaţie, dar în alte domenii…)
Capitalismul a oferit omului întregul câştig, dar şi riscul deplin. Banii aproape că au aruncat în derizoriu originea, casta. Individul devine acum liber faţă de legăturile economice, sociale şi politice, dar şi faţă de acele legături care-i ofereau siguranţă şi un sentiment de apartenenţă. Lipsită de limite, lumea a devenit ameninţătoare. „Noua libertate creează în mod necesar un puternic sentiment de nesiguranţă şi slăbiciune, îndoială, singurătate şi angoasă.” Cum ar zice Pascal Bruckner, câştigând „libertate,
Individul şi-a pierdut securitatea, a intrat în era frământării nesfârşite.”
Potrivit lui Max Weber, clasa de mijloc urbană a fost coloana vertebrală a dezvoltării capitalismului modern în lumea occidentală. Clasă de mijloc ce era ea însăşi
ameninţată vital de capitalismul în dezvoltare, astfel că se poate afirma că ea a fost mai
mult periclitată decât ajutată de colapsul orânduirii feudale şi de capitalismul în dezvoltare. ( Nu detaliem, subiectul merită o discuţie aparte). Imaginea despre om a cuiva
ca Luther a reflectat perfect această dilemă. Omul este liber faţă de toate legăturile ce-l
leagă de autorităţi spirituale, dar chiar această libertate îl lasă singur. Preţul acestei libertăţi fără precedent este singurătatea. Iar teologia lui Luther va da expresie acestui sentiment de neajutorare şi îndoială. Credinţa lui Luther era convingerea că eşti iubit cu condiţia capitulării, o soluţie ce are (nu-i aşa?) mult în comun cu principiul supunerii
totale a individului faţă de stat şi conducător. Luther: „Chiar dacă cei cu autoritate sunt răi sau fără credinţă, totuşi autoritatea şi puterea ei sunt bune şi sunt de la Dumnezeu…
Prin urmare, acolo unde este putere şi unde ea prosperă,, acolo este şi va rămâne pentru că Dumnezeu a orânduit-o.” Şi: „Dumnezeu ar prefera să suporte existenţa unei conduceri oricât de rea ar fi aceasta, mai degrabă decât să permită prostimii să facă zarvă,
Indiferent de cât de îndreptăţită este să facă asta…”
Desigur, nu e suficient pentru a explica imposibilitatea revoluţiilor pe pământ occidental. Doar fiindcă acolo conducerile nu iau ad litteram afirmaţiile lui Luther, fiind, dimpotrivă, foarte atenţi să nu constituie, indiferent de culoarea politică, o conducere „rea”? Ajunşi în acest punct, ne punem întrebarea dacă nu cumva liderii noştri
actuali sunt croiţi pe calapodul celor pe care îi conduc. Oare nu urâm noi înşine prea mult autoritatea, disciplina ca să fim capabili a „scoate” pe piaţă nişte lideri de altă natură? Sigur, s-ar putea invoca aici faptul că la noi autoritate a însemnat mai întotdeauna samavolnicie, iar disciplina a fost exploatată de cei puţini în dauna celor mulţi. Până
găsim răspunsuri, să devenim ceva mai exigenţi cu noi înşine, singura soluţie viabilă pentru a putea acţiona eficient împotriva celor care tind să se sustragă exigenţelor noastre.

Autor Valentin Butnariuc

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: