Protecţia consumatorului de literatură contemporană românească-George Vasilievici

o inițiativă care dorește a veni în sprijinul cititorului -Recenzii

O amicală acoladă transoceanică- autor : Liviu Antonesei ( prefaţa volumului Nick Sava- Fericirea de Dincolo)

O amicală acoladă transoceanică

 

Pe Nick Sava nu l-am cunoscut altfel decît prin schimburi mai rare sau mai dese de e-mailuri, mai lungi sau mai scurte, aflîndu-ne cel mai adesea în concordie, dar cîteodată şi în răspăr. L-am mai cunoscut, desigur, şi din pricina revistei Atheneum din Vancouver, în paginile căreia au şi apărut eseurile din această carte, de foarte multe ori în apropierea unor texte ce-mi aparţineau. De altfel, am ajuns colaborator acolo datorită insistenţelor lui. Pe bună dreptate, el credea că o revistă a românilor canadieni nu trebuie să se închidă în „cercul strîmt” al comunităţii editoare, ci trebuie să fie deschisă şi către ţara de origine şi autorii de acolo. Nu ştiu dacă tot pe bună dreptate m-a „racolat” şi pe mine, asta o ştiu mai bine cititorii publicaţiei, dar eu îi mulţumesc – în calitate de autor şi de citiror al revistei, am pătruns şi eu puţin în inima comunităţii în care trăieşte.

Nick Sava nu este primul „canadian” pe care îl prefaţez. Acum cîţiva ani, am făcut acelaşi lucru cu volumul de povestiri Partida de canastă de Mircea Gheorghe, apărut la „Polirom”. Povestitorul trăieşte în alt colţ al Canadei, la Montreal, şi, ca şi pe Nick Sava, nu l-am cunoscut decît prin textele sale – unele publicate în Timpul – şi prin schimbul de mesaje electronice. Nu ştiu dacă aceşti doi autori se cunosc, dar mi-ar plăcea să se cunoască. În primul rînd, pentru că pe amîndoi îi caracterizează o mare seriozitate în ceea ce fac, în tot ceea ce fac. Al doilea, pentru că pe amîndoi îi percep ca pe nişte prieteni de departe şi mă gîndesc că am putea lărgi puţin cercul. Dar asta o vor decide ei, după ce mă voi decide eu să le fac cunoştinţă – prin e-mail, de bună samă! În sfîrşit, pentru că, pe lîngă comunităţile româneşti mai mici sau mai mari aflate în toate colţurile Canadei, există, ca o sumă, marea comunitate a românilor canadieni, iar coeziunea acesteia are nevoie să fie sporită. Lui Nick Sava, cum mărturiseşte în Cuvîntul înainte  şi cum e vizibil în puzderie din textele reunite în acest volum, îi e teamă că există riscul disoluţiei identităţii românilor des-ţăraţi în mai toată lumea. Dincolo de grija pe care ar trebui s-o aibă „patria mamă”, una din soluţiile evitării acestui proces ameninţător este chiar consolidarea reţelei de relaţii dintre comunităţile insulare şi indivizii apărţinători acestora. Din acest punct de vedere, aş spune că volumul de faţă este un fel de manifest, unul foarte bine venit, din partea unei minţi nu doar îngrijorate, ci şi foarte lucide.

Nick Sava îşi defineşte aceste texte, cu un joc de cuvinte, ca fiind nişte „escuri”, un fel de simbioză între eseu şi pamflet. În ce mă priveşte, în ciuda unor durităţi de opinie şi chiar de limbaj, nu văd în autor un pamfletar, ci mai degrabă un practicant al unor „analize spectrale”, care de altfel nu ezită să se întoarcă şi asupra sinelui propriu, auto-scopic. Pamfletarul adevărat este mînat de „răutate”, uneori chiar de ură, calităţi absente în textele lui Nick Sava. El nu urăşte, este îngrjorat sau exasperat – de oameni, fapte, evenimente din comunitatea lui, dar şi din comunitatea românească în întregul său, deci şi din ţară. Priveşte lucrurile cu extremă luciditate, dar fără umbră de ură, mai degrabă cu un fel de dragoste adesea contrariată, ba chiar şi ultragiată. Dacă ar fi să accept cuvîntul ură, ar fi doar în sensul acela grav, bipolar, din celebra formulă cioraniană: „Iubesc România cu o ură grea”. Dar aceasta nu este o ură adevărată, este numai exasperarea ce provine din iubirea contrariată. Nu, Nick Sava nu este un pamfletar, dar este un polemist redutabil, cu continuitate în idei. Sînt reunite aici texte scrise, lună după lună, vreme de aproape cinci ani, dar ceea ce te uimeşte este tocmai unitatea de opinii, de ton şi de atitudine. Este aproape neverosimil să crezi că ele n-au fost scrise dintr-o dată, „dintr-o suflare”, ca o carte unitară, deşi ştii, pentru că le-ai citit la vremea apariţiei lor în revistă, că au fost scrise la acele intervale.

Unitate de opinii, unitate de ton, unitate de atitudine, dar şi o excelentă unitate stilistică, deşi autorul mărturiseşte în cîteva rînduri că nu este un scriitor. Dar este un scriitor şi, fapt esenţial, unul deloc plicticos, cum se întîmplă la mulţi pomi lăudaţi! Indiferent de subiectul abordat, prin rigoarea argumentaţiei, prin frazarea plastic-econimică, prin alerteţea discursului şi prin calităţile unui polemist care ştie să abordeze diversele chestiuni din unghiurile cele mai  neaşteptate, Nick Sava este un autor care te ţine strîns legat de textul său. Nu am citit cartea sa care îl valorifică pe tragi-comicul nostru erou popular Păcală, dar am citit-o şi, acum, recitit-o pe aceasta cu foarte mare plăcere. Nu mă îndoiesc că aceasta va fi împătăşită şi de ceilalţi cititori. Simt că am mînă norocoasă la „canadieni”!

 

1 Martie 2008, în Iaşi

 

Liviu Antonesei

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: