Protecţia consumatorului de literatură contemporană românească-George Vasilievici

o inițiativă care dorește a veni în sprijinul cititorului -Recenzii

Acolo unde-s liberi inorogii – Ioan Gelu Crișan

 

Motto : “şi tot ce-i neînţeles / se schimbă-n neînţelesuri şi mai mari” – Lucian Blaga

 

Am avut privilegiul de a citi versurile adunate în paginile acestui volum de debut, Acolo unde-s liberi inorogii, în care poetul Ioan Gelu Crișan își propune într-un mod  plăcut să ni se dezvăluie pe sine.

 

Cartea m-a atras încă de la prima răsfoire, cu mesajul autorului către cititor și cu dedicația făcută părinților săi, Mitrița, Nicu și Leonică, și deja simt că misterul mi se împlântă-n fiecare celulă cu fiecare pagină parcursă, cu toate că nu este poem pe care să nu-l fi cunoscut înainte de debutul său pe acest drum. Firește, nu poate trece neobservată nici maniera umoristică și romantică prin care autorul a ales ca fiecare poezie să îmbrace pielea inorogului.

 

Să vorbesc despre poezia Micului Esenin sau să vorbesc despre Ioan Gelu Crișan, aceasta este întrebarea pe care mi-o adresez de ceva vreme încoace, pentru mine fiind o adevărată provocare să țin un discurs despre dulcele vers clasic.

 

Acolo unde-s liberi inorogii, poemul care dă titlul volumului de față, este locul unde nepământescul devine firescul lumii, locul unde nu poți pătrunde decât dacă ai o binecuvântare îngerească sau  una lumească, cea a Poetului. Cititorul va rămâne surprins de poetul-copil Ioan Gelu Crișan pe care îl va descoperi citindu-i cartea. Trebuie să aveți semnătura poetului pe carte pentru a-l cunoaște pe Omul dincolo de versurile deja cunoscute și știute. Cititorul își va spune sieși : am fost uimit de întâmplare și “totul e aievea…mi se întâmplă mie! ”, pentru că din momentul primei lecturi va trăi sentimentul că i s-a arătat făptura cea foarte rară.

M-am întrebat de ce poetul a ales ca prezența inorogului să-i marcheze debutul literar. Răspunsul îl găsim în societatea mizeră în care trăim, de multe ori având impresia că la tot pasul ne pândește destinul eroului kafkanian, cu personaje dintr-o “lume scabroasă, pictată-ntr-o dungă,/cu lideri fățarnici și false apeluri” – (Adio, tovarăși!), într-o societate în care grotescul își arată fața hâdă și slută de la ultimele zile ale comunismului, într-un climat revoluționar-decembrist persistent încă în prezent, într-o lume venită din vremurile blestemate.

 

Volumul de față – Acolo unde-s liberi inorogii – , este un volum publicat anul trecut, în 2012, la Editura Studias, Iași, cu o compoziție grafică a coperții într-o abordare să zicem minimalistă, deși nu e (după opinia mea, editorul ar fi putut opta pentru o grafică mult mai sugestivă și mai de calitate, întrucât și poezia adunată “sub cupola acestei cărți” este de o eleganță și de o calitate rară), îl are prefațator aflat în pielea inorogului pe Valerian Bedrule, asigurându-l pe lector că „odată cu parcurgerea poemelor sale, poetul Ioan Gelu Crișan încearcă a ne elibera de „grotescul din închisoarea firii”, invitându-ne a savura melanjul unei lumi ce nu și-a propus a străluci prin fard, mai degrabă, găsind-o dispusă a fi neaoșă , așa cum îi stă bine în existența-i efemeră”.

 

Versul este redat prin echilibrul compozițional, prin simetrie și armonie, nuanțat în același timp de note sau glose gnomice –Eliberez grotescul, Viața ca o gară, Nu găsim ieșirea, Ruleta rusească, Ochi de onix, Adio, tovarăși!, Moartea lascivă, Iertați-l pe Esenin! -; măsura versului fiind variabilă, aceasta fiind de la 8 până la 14 silabe, cu rimă îmbrățișată și încrucișată, iar ritmul trohaic și iambic ne dezvăluie imaginarul poetic de factură romantică. În pielea inorogului se află și autorul deopotrivă cu cel care se hotărește să-l urmeze în clipa mântuirii, într-o lume unde învățăm fiecare să mergem doar pe picioare(Învăț să merg).

 

Am observat, încă de la primul poem, prezența vie a mentorului său spiritual – Serghei Esenin – copilul-minune al literaturii universale – „Tărâmu-acesta e ascuns în mine; l-a renegat o lume de sălbatici ”- (Acolo unde-s liberi inorogii), până aproape de finalul volumului găsesc un dor în mine, / din ierni trecute-o rugă se-aude cum revine: / Iertaţi-l pe Esenin! Să îl primiţi în ceruri!” (Iertaţi-l pe Esenin!).

 

Am găsit de cuviință să aduc drept epilog cuvântul autorului, fără a uita să reafirm ideea că poezia nu are nevoie numai de spațiul virtual pentru a fi citită, ea are nevoie de un înveliș care s-o întregească odată cu mâna autorului, are nevoie de un cămin al ei în care lectorul să fie primit cu pioșenie de cel care o scrie; ea are nevoie de o carte în care poetul să ni se arate pe sine, așa cum a făcut-o poetul Ioan Gelu Crișan.

“Ei, bine, asta vă lipsea, cuvântul meu! Ce pot să vă spun eu?! Dacă citiți poeziile mele și adormiți în următoarele două minute, nu pot să vă condamn, pentru că și eu pățesc la fel.

De aceea, zic că-i mai bine, să le lăsăm în pace, iar eu să vă spun câte ceva despre mine. Recunosc, sunt un mare romantic sau mai bine zis unul greu. Visez tot timpul. În nări cu mirosul amețitor al sramalelor ce-noată în râuri de smântână, visez ulcele blonde mai reci și mai cu spumă.”

 

Prin urmare, atât cât mi-a permis și mie imaginația, vi l-am prezentat pe Ioan Gelu Crișan față în față cu el însuși, cu opera sa, cu Cititorul!

 

Poetul Ioan Gelu Crișan va rămâne cu siguranță in memoria unui cititor copilul-minune venit din veacuri pe meleagurile noastre străbune.

 

Așadar, să-l urmăm pe acest mare romantic…

 

08.02.2013

Maria Oprea

 

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: