Protecţia consumatorului de literatură contemporană românească-George Vasilievici

o inițiativă care dorește a veni în sprijinul cititorului -Recenzii

Cabalistul din Praga (note de lectură)

 

Marek Halter, pictor, prozator şi eseist s-a născut în Polonia în 1936. Marcat de o copilărie dificilă  în care a simţit din plin nebunia violenţei antisemite, despre viaţa lui Marek Halter se poate spune că a întrecut orice imaginaţie. Reuşind să evadeze din ghetto-ul din Varşovia se refugiază în Ucraina. Prins de miliţia sovietică este dus la Moscova, apoi în tabăra de refugiaţi din Uzbekistan, la Kokand. Aici, sora lui mai mică, în vârstă de trei ani, moare de foame, iar părinţii se îmbolnăvesc de dezinterie. În 1946, familia revine în Polonia, iar în 1950 emigrează în Franţa. La vârsta de 15 ani intră în compania de pantomimă condusă de Marcel Marceau, apoi este admis la Ecole Nationale des Beaux-Arts, unde studiază pictura.

În 1954 ia premiul internaţional de pictură de la Deauville precum şi pe cel al Bienalei de la Ancone. Anul 1955 marchează prima expoziţie personală, la Buenos Aires.

În 1967 la sfârşitul Războiului de Şase Zile fondează Comitetul Internaţional de Negociere a Păcii în Orientul Apropiat, jucând un rol semnificativ în organizarea primelor negocieri dintre palestinieni şi israelieni.

Zece ani mai târziu se produce debutul său literar cu romanul Nebunul şi regii(1976) devenit best seller şi recompensat cu Prix d’ aujourd’hui. Continuă să scrie romane pe teme biblice sau evreieşti, însă cel mai cunoascut roman al său, vândut în cinci milioane de exemplare şi recompensat cu Prix du Livre Inter este Memoria lui Abraham.(1983)

În tot acest timp rămâne un cunoscut militant în slujba păcii şi-a umanităţii, în 1984 fondând mişcarea franceză “SOS Racisme”

În 1991 creează două colegii franceze în Rusia, la Moscova şi Sankt-Petersburg, pe care le conduce, iar în 1992 participă la întâlnirile secrete între israelieni şi palestinieni. Doi ani mai târziu finalizează lucrul la primul său film, Les Justes, care va deschide în 1995 Festivalul de la Berlin. În limba română i-au fost traduse romanele Maria(2006), Sefora (2006), Sara şi Cabalistul din Praga(2010)

 

Numele: David Gans, născut la Lippstadt, în Westfalia, 1541. Gans înseamnă gâscă, pasăre care în Bestiarul medieval simbolizeză pe omul vigilent, iar cele sălbatice , sugerează omul evlavios retras din lume care poartă cămaşa penitenţei. Însă gâsca nu-i vultur. Vulturul, regele păsărilor are forţa să privească la soare fără să clipească. Vulturi sunt Galileo Galilei, Giordano Brună, Johannes Kepler Isaac Luria şi rabi Loew Iehuda ben Bezalel, Mare rabin de Poznan şi Praga, cel numit de toată lumea MaHaRaL-ul. David Gans, discipol al acestor mari spirite, ştie că frumuseţea spiritului nu se împlineşte niciodată fără să se apropie de voia Celui de Sus, fără să practice neîncetat lecţia umilinţei.

« Atotputernicul ne-a dăruit vizibilul. Credem că găsim în el singurul adevăr. Ne-a dat materia. Îi conferim acesteia putere de început şi de sfârşit. Orbi şi îngâmfaţi, iată ce  suntem. » Nu materia este cea care dăinuie veşnic, ci spiritul. Spiritul întrupat în Cuvânt. « Aşa este de la prima suflare a omului : cuvântul este parte vie din om. Fireşte, bărbaţi, femei, copii sau bătrâni, suntem din carne, mişcări de carne, vieţi şi emoţii de carne… Cuvântul însă e nemuritor. El n-a cedat în faţa niciunei violenţe, n-a fost strivit de nicio gloată. Niciun rug, chiar în cele mai demente dintre secolele bogate în masacre, nu l-a ars. El a venit odată cu spiritul omului, nu cu carnea lui. Şi niciodată, niciodată, din prima zi, n-a tăcut » În afara Cuvântului, nimic nu poate fi creat : sunt puternici cei care ştiu să-l preţuiască şi să se plece în faţa lui, sunt slabi cei care îl ignoră.

 

Se spune în Talmud (Snahedrin 65b) că rav Hanina şi rav Hosaia trăiau retraşi, studiind până la agonie sulurile din Sefer Ieţira. Nici măcar în zilele de Sabat nu făceau pauză. Citeau, studiau, repetau până la epuizare, până ce povara cărnii dispărea din conştiinţa lor.  N-a lipsit mult să-şi dea duhul de foame. La un moment dat rav Hosaia grăit-a :

« – Atotputernicul a zis : Am pus cuvintele în gura ta » Cuvintele care se ivesc pe buze curate dau naştere la Viaţă ». Aşa că pentru a se convinge de forţa cuvintelor , dar şi de curăţenia buzelor care le rostesc, au pronunţat într-un glas cuvintele necesare şi un viţel dolofan a apărut dinaintea lor. O parabolă care dovedeşte forţa cuvântului. Cuvântul care poartă tot atâta greutate cât o imagine. « Căci aparenţa cuvintelor nu conţine decât umbra lor »

Dar iată că eroul, David Gans, avea să afle despre puterea Cuvântului nu doar din parabole, ci fiind el însuşi martor la desăvârşirea unei minuni. În ianuarie 1600, Ma-Ha-RaL-ul aşa cum era numit de toţi evreii din Praga, rabi LoewIehuda ben Bezalel, Mare Rabin de Poznan şi de Praga, a reuşit să înalţe scara lui Iacov la cer.

 

Povestea începe o dată cu promisiunea pe care şi-o fac doi buni prieteni, Isaac Cohen şi Iacob Horowitz, aceea ca nevestele lor să nască o dată, una fată şi alta băiat care prin căsătorie, mai târziu să le unească neamurile. Un moment care nu părea să fie atât de important. Însă : « Am învăţat , spune Gans , că tulburările cele mai mari, fie ele măreţe sau cumplite, îşi au izvorul într-o întâmplare  neînsemnată, obişnuită, repede uitată. ». Îndoiala, neîncrederea, că ceea ce-şi propuseseră cei doi prieteni-să unească două suflete nenăscute încă – puse stăpânire pe eroul nostru.

 

Într-una din zile Maestrul său, Rabi Rema se duse la ceruri, aşa că David Gans cu scrisoarea de recomandare de la el  a decis să meargă la Rabi Loew, MaHaRaL-ul, pentru a-şi continua ucenicia. Dar iată că dorinţa celor doi prieteni, Iacov şi Isaia, s-a împlinit şi nevasta unuia a născut fată, care a primit numele Eva, iar a celuilalt, băiat numit după numele profetului profeţilor- Isaia. Începutul realizării promisiunii lor era pe drumul cel bun. Numai MaHaRaL-ul nu s-a arătat încântat de înţelegerea celor doi, mai ales că, Iacov îi era ginere.

 

Praga, minunatul oraş în care se petreceau aceste lucruri era în plină ascensiune, un oraş înfloritor în care viaţa se desfăşura în pace şi înţelegere. Viaţa celor două familii intrase în normalitate, MaHaRaL-ul îndemnându-i la cât mai multă discreţie. Cei doi copii creşteau şi deveneau tot mai nesupuşi, mai cu seamă Eva care părea să fie făcută din acelaşi aluat din care era făcut şi bunicul ei, însuşi Marele MaHaRaL.

 

În luna Adar, anul 1584, asupra Pragăi se abătu o mare nenorocire : ciuma începu să secere vieţile praghezilor cu sutele. În cartierul evreiesc, măsurile de igienă luate de burgmaistrul Mordehai Maisel împreună cu MaHaRaL-ul s-au dovedit eficiente lucru care  a provocat mânia creştinilor. Aşa cum se mai întâmplase în decursul istoriei, evreii, cu siguranţă, ar fi fost găsiţi vinovaţi şi trebuia să fie pedepsiţi. În aceste condiţii MaHaRaL ul a decis ca nepoata sa, Eva, să părăsească Praga împreună cu David Gans pentru a se pune la adăpost de furia mulţimii. Destinaţia lor fu oraşul Bochnia, din Cracovia, unde prietenii se arătară bucuroşi să-i găzduiască.  Eva devine discipol al lui David  care începe s-o introducă în tainele Kabbalei şi ale Torei. Kabbalah, KBLH, în ebraică înseamnă ideea şi adevărul fizic al Primirii, învăţăturile primite de Moise pe Muntele Sinai de la Cel Veşnic, împreună cu Tablele Legii. Tora, în schimb, este învăţătura din „gură în gură” transmisă prin uriaşa înţelepciune a tăcerii, a rugăciunii şi a ascultării. „Căci Dumnezeu spune la fel de multe în cele scrise şi în cele nescrise, în cuvântul care iese pe buze şi în cel care nu se aude. Spaţiul dintre litere e un suflu care nu este un vid. Iar tăcerea aceasta, care este, ca să zicem aşa inversul cuvântului, este cea care trăieşte învăţătura Cabalei.”

Astfel îi explica David, Evei, despre puterea de semnificare a Cuvântului, pentru că niciun cuvânt nu se aseamănă cu celălalt. Cabala este o veritabilă grădină, o grădină pe care evreii o numesc Pardes, PRDS. Şi PRDS se traduce astfel: P, „Pşat”, „Semnificaţie”; R, „Remez”, „Ceea ce pare”; D „Draş”, „Comentariu” şi S, „Sod”, „Secret”. „Aceştia sunt cei patru stâlpi care susţin cuvântul lui Dumnezeu, în vorbele Lui şi în tăcerea Lui.

 

Între timp epidemia de ciumă s-a diminuat în intensitate, în urmă rămânând morţi, atât dintre creştinii seceraţi de ciumă, cât şi dintre evreii masacraţi de creştini, căzuţi pradă furiei acestora. MaHaRaL-ul a fost primit de Împăratul Rudolf al II-lea care i-a promis că-i va ajuta poporul, însă promisiunea lui se arătă precum frunza pe apă-cei mari nu-şi ţin aproape niciodată promisiunile. Pentru a-i ocroti poporul, împăratul a cerut să-i fie destăinuite tainele Kabbalei. Lucru cu neputinţă. MaHaRaL-ul i-a promis să-l ţină la curent cu cele mai noi cuceriri ale ştiinţei. Drept urmare, David Gans a fost trimis într-o îndelungă călătorie  la toate marile Universităţi- Leipzig, Regensburg, Woems, Koln, Basel…de unde să trimită rapoarte legate de toate noile descoperiri şi să-i atragă la curte pe toţi marii învăţaţi. A fost o călătorie nu atât de documentare, cât de iniţiere. În apropierea lacului Gardone, trăsura lui a fost  atacată de bandiţi. David s-a ales c-o lovitură în cap în urma căreia a intrat în comă. În cele din urmă a pornit din nou la drum. La Veneţia a ajuns când Inchiziţia tocmai îl întemniţa pe Giordano Bruno, manipulând mulţimea şi susţinând un val de furie. Apoi, la Padova, l-a cunoscut pe Galileo Galilei, omul pe care dorise să-l cunoască cel mai mult, aflatşi el sub supravegherea Inchiziţiei. L-a îndemnat să-l caute pe Tycho Brahe, descendent dintr-o nobilă familie daneză, astronom renumit care voia să revizuiască totul în ştiinţa mişcării astrelor, „atât calculele, cât şi modalităţile de-a le realiza.” Cu mare greutate pătrunde David Gans în palatul în care locuia Brahe şi rămâne la fel de surprins ca şi în prezenţa lui Galilei de figura comună, bonomă, a marelui astronom. După şase luni de discuţii îndelungi, reuşi să-l convingă să meargă la Praga, la curtea regelui Rudolf al II-lea şi astfel îşi duse la capăt misiunea avută.

După 6 ani de peregrinări, rabinul David Gans se întoarce la Praga. Eva, copila lui Isaac, pe care altădată o salvase, pornind în pribegie cu ea în afara Pragăi, devenise o frumoasă domnişoară. Isaia, fiul lui Iacob, cel care-i fusese promis de soţ, crescuse la rândul său, însă nici pe departe nu părea a fi soţul potrivit pentru frumoasa şi delicata Eva.

 

În urma acelei călătorii, în sufletul Evei înmugurise iubirea pentru David care, deşi îi împărtăşea sentimentele, nu îndrăznea s-o încurajeze, să-i fie părtaş la ruperea unui legământ. Îndărătnica şi nesupusa nepoată a MaHaRaL-lui a fugit în lume cu un negustor evreu bogat şi mult mai în vârstă. Întreaga comunitate fu bulversată de fapta ei, mai cu seamă Isaia, care o iubea în felul său şi s-a simţit trădat atât de Eva, cât şi de părinţii care nu şi-au putut respecta promisiunea. Într-un acces de furie Isaia îl acuză până şi pe MaHa raL de ipocrizie atunci când era vorba de nepoata lui iubită.

 

Însă această faptă a fost curând uitată; asupra evreilor din Praga plana o altă nenorocire: Războaiele dintre luterani şi catolici cuprinseseră nordul Europei şi se ştia bine că de fiecare dată evreii deveneau ţapi ispăşitori în urma unor astfel de conflicte. O scrisoare de la soţul Evei i-a convins pe Isac şi pe Vogele( părinţii Evei) să-l trimită pe David Gans să le aducă acasă fiica rătăcitoare. Se stabiliseră la Worms, oraş aflat în nordul Germaniei împreună cu soţul său. De când plecase de acasă Eva începuse să fie stăpânită de demoni. Fuga de Isaia nu-i astâmpărase focul iubirii pentru David. Nici măcar căsătoria cu mai vârstnicul Bachrach. Pentru scurtă vreme s-au întors la Praga pe care au fost nevoiţi s-o părăsească în grabă spre a nu cădea pradă în conflictul religios ce se iscase din nou. Dibukul, spiritul cel rău, ce pusese stăpânire pe Eva o încolţi într-atât de mult încât au decis săse întoarcă din drum şi să nu mai plece din Praga .

 

Ajunşi în partea de nord a oraşului, trăsura lor a fost atacată de creştinii furioşi. Soţul Evei, Bachrach, a fost linşat de gloata înnebunită de ură, iar David împreună cu Eva au scăpat ca prin urechile acului şi, în cele din urmă, au ajuns în oraşul evreiesc. Pe Bachrach l-au recuperat mai târziu, măcelărit şi aruncat într-o baltă. O linişte aparentă s-a aşternut asupra oraşului, şi, în ciuda faptului, că împăratul Rudolf al II-lea îi promisese MaHaRaL-ului că-i va ocroti comunitatea, în jur lumea începuse să fiarbă. Din nefericire o parte din membrii comunităţii îşi pierduse încrederea până şi  în bătrânul MaHaRaL.

 

După multă chibzuinţă Marele Învăţat a luat decizia pe care întreaga comunitate o aştepta: aceea de-a crea un paznic, un ocrotitor, cu puteri supranaturale, Golemul, care, în curând, avea să-şi arate forţa. Vestea a mers foarte repede şi curioşi din toate colţurile oraşului au venit să-l vadă. Faima Golemului a trecut dincolo de zidurile oraşului evreiesc atunci când o gloată de creştini a pătruns pe poarta mare fiind făcută praf din câteva mişcări. Uriaşul din lut aflat sub forţa magică a MaHaRaL-ului purta pe frunte cuvântul EMET- „Viaţă”.

Eva, fascinată de puterea lui l-a îngenunchiat cu gesturi tandre. Iubirea cu neputinţă dintre frumoasa Eva şi creatura din lut i-a determinat Golemului un atac de furie. Uriaşul din lut îşi întorsese forţa împotriva propriului creator, lucru inacceptabil. O stihie scăpată de sub control putea să aducă nenumărate necazuri, deşi îşi împlinise cu prisosinţă menirea pentru care fusese creată. Îşi depăşise condiţia. MaHaRaL-ul a luat o literă din fruntea lui şi a rămas cuvântul MET-„Moarte”. Aşa s-a sfârşit povestea Golemului, uriaşul din lut creat să apere un popor aflat în primejdie. Cuvântul a rămas. Şi Povestitorul a dăinuit pentru a-i transmite peste veacuri legenda. Iar frumoasa Eva a continuat să-l iubească dincolo de moarte plecând din Praga cu un convoi de negoţ. În podul vechii Sinagogi din Praga, un morman de lut a rămas umed părând că respiră, până-ntr-o bună zi când s-a uscat ca piatra. Atunci rabi David Gans a ştiut că nepoata MaHaRaL-ului pierise şi o dată cu ea pierise Iubirea.

 

Peste ani, rabinul Adin Steinsaltz  a scos la lumină un manuscris care aparţinuse Maestrului său, David Gans.

 

Mâlul Golemului devenit granit dăinuie în timp, şi eu la fel, scria David Gans. Eu, care nu-s granit, ci numai o suflare care vine şi se duce. Trec pe ici, trec pe colo.Lumea mă aude sau nu mă aude. Povestesc. Sunt memoria care povesteşte…”

 

„…Vorbele Maestrului meu, MaHaraL-ul, pe patul pe care şi-a dat ultima suflare: Golem! Golem! Cel rău primit…Ţine minte cuvintele din Exod, David Gans: „Pe străin să nu-l strâmtorezi, nici să-l apeşi, căci şi voi aţi fost străini în pământul Egiptului.”

„…Vorbele Maestrului meu MaHaRaLul: „Întindeţi palmele şi alegeţi-vă destinul, dar nu vă aşteptaţi ca Dumnezeu să vă cruţe de datoria de a-l împlini”

 

„…Iată ce mi s-a întâmplat. Totul, în inima şi-n dorinţa mea, mă împingea spre Eva, fata lui Isaac Cohen. Dar nu m-am apropiat de ea când ar fi trebuit. N-am susţinut-o când era mai singură decât un om rătăcit în pustiul Negev.

 

Am fost orb. N-am înţeles că Eva n-avea să însoţească destinul unui bărbat după tradiţie. Ea era liberă şi căuta un bărbat care să-i sporească libertatea. Eu am făcut alegerea geloziei, alegerea stelelor, alegerea cuvintelor. N-am făcut niciodată alegerea de-a o iubi pe Eva, fata lui Isaac Cohen, aşa cum un bărbat trebuie să iubească o femeie atunci când ea îşi ia zborul spre destinul său…”

 

Aşa se termină şi trista poveste de iubire a învăţatului David Gans, cel care n-a ştiut şi n-a avut ochi să meargă pe calea iubirii. Şi marea lecţie a primit-o de la creatura de humă care a continuat să rămână vie atâta timp cât fiinţa iubită era în viaţă.

 

Zoharul, Cartea Splendorii spune: Când un om se culcă să doarmă, sufletul lui îl părăseşte şi se înalţă spre Tării. Dumnezeu i se arată după destinul pe care şi l-a ales şi-i acordă graţia Lui după înţelepciune. Pentru prima treaptă, visul . Pentru cea de-a doua, viziunea. Pentru cea de-a treia, profeţia.

 

Mie, care nu dorm, Preasfântul mi-a dat numai cuvintele, cuvintele care povestesc.”

 

În încheiere, asigur pe cititor că, într-adevăr, nu va fi mai cu folos zăbavă decât aceea de-a citi cartea lui Marek Halter. O frumoasă poveste despre Iubire şi despre vehicolul ce-o poate purta în veac, -Cuvântul. Alegând calea Cuvântului, David Gans a ales calea Vieţii însăşi. Căci a fi martor al unor măreţe fapte şi a le povesti, înseamnă a supravieţui peste secole şi a lăsa urmaşilor carte de învăţătură.

 

 

Bibliografie: Marek Halter, Cabalistul din Praga, Editura Allfa, 2011

 

Autor Maria Sava

 

Single Post Navigation

One thought on “Cabalistul din Praga (note de lectură)

  1. MILOS GEORGEL-FLORIN on said:

    …minunat!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: