Protecţia consumatorului de literatură contemporană românească-George Vasilievici

o inițiativă care dorește a veni în sprijinul cititorului -Recenzii

O CARTE CARE AR TREBUI SĂ NE DEA DE GÂNDIT

 

În urmă cu puţin timp am avut fericitul prilej de a citi o carte care m-a pus pe gânduri. Este vorba despre volumul Karin, mon amour, a cunoscutei scriitoare Francisca Stoleru prefaţat de criticul Ioan Holban din Iaşi. Cartea mi-a fost dăruită cu acea generozitate specifică sufletelor mari însă ar fi nedrept să nu o amintesc aici şi pe minunata Liana Saxon-Horodi cea care a făcut posibilă „întâlnirea” noastră. De altfel, coperţile exterioare ale cărţii prezintă, foarte inspirat şi în directă legătură cu tema principală a întregii naraţiuni, două dintre picturile acestei fermecătoare magiciene a penelului

Evident, mi-am pus întrebarea, dacă a discuta despre această carte a cărei autoare este un nume de referinţă în literatura de limbă română, iar prefaţatorul o personalitate a criticii literare, nu este un act de ireverenţă sau chiar inutil. Ca argument pentru atitudinea mea am doar nevoia irepresibilă de a vorbi şi cu alţi posibili cititori despre o lucrare cum nu prea întâlneşti în mod frecvent, foarte interesant alcătuită, dacă ne referim la tehnica literară, dar şi prin modul admirabil în care curge firul narativ, fără sincope sau forţări, făcându-te pe tine, cititorul, să simţi că te afli în mijlocul acţiunii. Tehnica literară aş numi-o „puncte de vedere” fiindcă personajele principale, mai multe femei, de vârste diferite aflate în relaţii de rudenie sau prietenie, cu experienţe de viaţă plasate cam pe întreg mapamondul, îşi exprimă trăirile şi părerile despre câteva evenimente pe care, într-o anumită perioadă de timp, le traversează împreună. În afara relaţiilor de tip personal, între ele mai există o legătură de tip social. Fac parte din intelectualitate. Aici se impune însă o lămurire. Spre deosebire de multe alte situaţii, intelectualitatea evreiască nu este, cum se întâmplă de obicei, o elită sau un segment social, ci o majoritate reprezentativă. Iar această majoritate, foarte motivată şi performantă în plan profesional, discretă şi decentă, având rădăcini puternice în cultura tradiţională dar şi în marea cultură a mapamondului, impune un respect absolut necesar, spre deosebire de conceptul general de intelectualitate care trimite, nu de puţine ori, spre o elită cam prea zgomotoasă ale cărei relaţii conflictuale, de cele mai multe ori induse artificial, fac deliciul mediilor culturale şi nu numai.

Deci, cartea de faţă ne aduce, cu multă inteligenţă şi subtilitate, în intimitatea de gândire a unor femei intelectuale. Autoarea, de profesiune medic, dă personajelor sale acea abilitate dusă către perfecţiune de a observa lucruri şi situaţii pe care, de regulă, le ignorăm, dar şi capacitatea aceea absolut mirabilă prin care numai o femeie poate să descrie o situaţie, sau un caracter, făcând referire la un aparent banal detaliu de vestimentaţie, parfum ori coafură. Şi, prin acest fel unic de a prezenta o lume, vă asigur că avem multe de învăţat de la personajele femei ale cărţii, poate la fel de multe ca şi de la înţeleptele lor abordări ale unor situaţii conflictuale în care noi bărbaţii am avea tendinţa de a strica totul, devenind agresivi.

Desigur cartea ar deveni cumva dezechilibrată dacă în poveste nu ar exista şi bărbaţi. Francisca Stoleru nu cade într-o capcană de tip excesiv feminist ci aşează cu multă înţelepciune în dreptul fiecărei femei şi un bărbat. Cu relaţiile fireşti dintre un bărbat şi o femeie mergând de la iubire, tandreţe şi extaz, la disperare, tristeţe sau durere. Astfel romanul se prezintă foarte interesant ca intrigă, indiferent de cel care citeşte, iar lectura devine plăcută, vie şi interesantă pentru orice vârstă a cititorului, fiind şi asta o remarcabilă realizare a autoarei.

Acţiunea cărţii începe şi se termină cu o nuntă. Nu întâmplător şi nici în stilul filmelor de sâmbătă seara, deoarece autoarea cunoaşte şi chiar ne introduce în misterul cosmic al unui asemenea eveniment. Chiar dacă o face cu o fină ironie la adresa unor tradiţionalişti care dansează în ritmuri antrenante îmbrăcaţi cu ţinutele străvechi din mătase neagră purtând uneori căciuli din blană de samur la temperaturi cu totul diferite faţă de cele din locurile de origine, ştie cu precizie cum să ne prezinte sentimentele de bucurie, dar şi de grijă, uneori chiar umbrite de o undă de tristeţe, fiindcă ce altceva este nunta decât un sacrificiu absolut necesar perpetuării vieţii. Iar acest lucru, cel mai bine îl ştiu, evident, femeile. Descrierea ceremonialului cu care este înconjurată mireasa, actul cununiei şi ceea ce se petrece în spaţiul rezervat, în spiritul tradiţiei, femeilor, duce cu gândul la străvechile mistere ale acestui ritual. Totul cu acea delicateţe şi sensibilitate de care sunt capabile, o spun chiar dacă mă repet, numai femeile. În context, tehnica punctelor de vedere aduce în atenţia cititorului experienţele personajelor principale, derulate de-a lungul timpului. Unele nu tocmai fericite, altele calme şi pline de duioşie, în fine, aşa cum este viaţa în general. Poveşti credibile, desprinse din realitate, interesante şi pline de învăţăminte. Totul, cu o singură condiţie! Să fii atent la text, dar şi la caracterul personajelor.

Şi, poate, că dacă ne-am lua numai după aparenţe sau dacă am citi superficial această carte am rămâne doar cu senzaţia că am citit o carte agreabilă, bine scrisă, în care, până la urmă, lucrurile se termină cu bine. Da, dar aşa cum am spus, Francisca Stoleru este o scriitoare cu o personalitate puternică, reliefată de un stil autentic, având un tip de scriere care, departe de a fi facil, ridică probleme tulburătoare de o dureroasă actualitate şi importanţă. Dacă am reduce carte la numai o pagină am vedea, cu surprindere, că, dincolo de naraţiunea propriu zisă, am obţinut un cutremurător eseu la adresa intolerabilităţii, a dorinţei bolnave de a stăpâni prin ură, prin fanatism şi groază, despre nevoia patologică a unor indivizi de a perverti sufletele oamenilor motivând că le salvează de la pierirea în focul veşnic. Aceşti semănători de ură şi dezbinare, care distrug chiar şi acolo unde dragostea ar trebui să clădească, aceştia sunt de fapt scopul real al acestei scrieri. Şi aici, trebuie să recunosc, autoarea face acest lucru fără încrâncenare, ba chiar cu o tristeţe care se transmite dincolo de cuvinte şi devine un avertisment adresat nouă tuturor pentru a ne păzi de răul ce se ascunde perfid sub aparenţa unor idealuri nobile. Sigur, în carte,  acest aspect este transferat către un grup ultra-ultra-religios pe care însă după ritualuri şi atitudini nu-l putem încadra decât într-o tipologie contrară oricărei religii fireşti care ne învaţă despre iubire şi iertare. În fond, din partea autoarei avem un exemplar exerciţiu de subtilitate, în care, printr-un presupus grup restrâns este prezentată realitatea unei lumi care de milenii se lasă cotropită de o ură iraţională cauză directă a nefericirilor prin care mai ales evreii au trecut în toată istoria lor.

Precum vedeţi nu am citat nici un nume al vreunui personaj din această carte, deşi onomastica este deosebit de bogată şi plină de semnificaţii, intenţionat, fiindcă, presupunând că nu am înţeles mesajul cărţii şi voi greşi la rândul meu, exact numele meu ar putea fi subiectul următoarei poveşti despre rătăcirile marcate de triumful răului. Un teribil avertisment, însă autoarea, deloc fatalistă, spre marea ei laudă, ne spune şi cum putem ieşi de sub acest, aparent implacabil, blestem, aşa cum a ieşit şi acel tânăr admirabil, temporar fragilizat şi sufleteşte traumatizat de participările la război unde îşi pierduse, printre altele, şi pe cel mai bun prieten.

Cum? Citiţi şi veţi afla! Merită!

Mihai Batog-Bujeniţă

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: