Protecţia consumatorului de literatură contemporană românească-George Vasilievici

o inițiativă care dorește a veni în sprijinul cititorului -Recenzii

Suzana Deac. Lumea incredibilă a Suzanei

Trebuie literatura să satisfacă cerea cititorului? Întotdeauna omul  a căutat senzaţionalul, aşa că literatura de azi nu se deosebeşte cu nimic faţă de cea de ieri. Ca sa fie în ton, actualii scriitori expun scene de dragoste fierbinţi care ies în evidenta fiind avid scormonite de public aşa că romancierii si poeţii, impun limbajul care se caută astăzi; bineînţeles cel deşănţat trebuie evitat şi cuvintele vulgare pot fi ocolite cu uşurinţă mai ales că fiecare limba noastră e suficient de bogată în expresii plastice pentru a exprima ce ar dori fiecare să transmită.                                                                    

Dacă încercaţi să vedeţi aici astfel de povestiri veţi fi dezamăgiţi însă o să rămâneţi fascinaţi de cu totul altfel de lectură.  

În lumea miraculoasă a Suzanei Deac nu trebuie înghiţit pastile în încăperi aparţinând unor lumi iluzorii, trebuie păşit cu grijă în castele de sticlă învăluite în ceaţă, pe insule necunoscute pline de verdeaţă unde nimeni nu-l mănâncă pe celalalt; această lume te face să înţelegi cuceririle unor inimi de regi rătăciţi pe plaiurile îndepărtate de vânătoare, te vei pierde în soarele după amiezii pe ţărmuri învechite de mare, vei afla ascunse salturi profunde în lanţuri de argint ca să cobori vertiginos, până ameţeşti de amplitudinea căderii într-un onirism studiat şi creativ. Vei descifra de asemeni taina înfrăţirii şi înmuguririi legumelor… fiecare cu misterul ei, vei dansa, visa şi te vei înălţa alături de balerine delicate, vei întâlni dragostea nevăzută şi perfectă şi vei admira trecerile în revista ale unor iubiri încolăcite!

De data asta în lumea Suzanei Deac exista doua personaje.. restul e umplut cu lucruri minunate pe care prinţesa abia aşteaptă sa le descopere. Sunt însă şi capcane si de aceea trebuie ferită de ele… adiacent, trebuiesc ocolite şi tratate ca şi cum n-ar exista. Ea trebuie să vadă numai ce este frumos, de aceea este prinţesă!

Şi totuşi nimeni nu este perfect, Lecţiile de viata necesare pentru a introduce prinţesa pe-o scară nesfârşită a timpului sunt practic din înţelepciunea autoarei şi ar trebui să citim din ele, mai întâi noi… să le învăţăm, să le aplicăm, pentru a deveni mai buni însă din păcate viaţa ne împinge de multe ori aiurea.

Totul se petrece în plan ideatic, avem de învăţat mult de la cunoaşterea universului, a naturi, animalelor, a plantelor…. priveşte Disscovery şi ce inventăm noi în războaie sunt numai idei absurde şi reprezintă încă un grad de incultură din aşa zisa noastră civilizaţie. Pretextând dialogul între împărăteasa – învăţător şi prinţesă, constaţi ca un cititor atent că din convorbirea ei deconectantă, incitanta şi mult peste media lirică, desprinzi sensibilitatea şi totuşi realismul scriitoarei.

Un adevărat şi uriaş pas pendular înainte-înapoi pe care Suzana Deac – învăţătorul nu se sfieşte să-l recunoască.

Folosirea de multe ori a sinonimelor pentru exemplificarea mai exactă e expresiilor, şi întărirea unor cuvinte sau afixe nu strică din ansamblul complex al povestirii. Convorbirea, dialogul este ştiinţa ei dar mă întreb… oare ne ascultă cei tineri? Doar copiii feriţi de educaţia TV-ului până la 2-3 ani… aşa că pregătiţi-vă rapid să le daţi educaţia de bază. Şapte ani s-au redus drastic la maxim trei!

Dialogul e subtil, uneori naiv şi de un umanism încântător, îl citeşti şi suspini în amintirea altor anotimpuri mai blânde.

Senzaţiile ca şi iubirea îi umplu firea de explicaţii ale spiritului, caută în păreri savante, în mecanismele biochimice ale organismului de unde izbucneşte la un moment dat, pur si simplu constatarea, ’ Stiu ce este fericirea!’’ Multe învăţăminte spuse cu răbdare găseşti în imaginarul omenesc al Suzanei Deac !

Instrumentele muzicale, păsările, iarba sau natura au rolul lor in înşiruirea idiomatica a copilăriei şi  nu în ultim rând rămâne numai romantismul scriitoarei-poete; mila, iubirea  faţă de ceilalţi o înnobilează şi îi dă încredere nesperată în culori, în frumuseţea lor, încheind apologia lor, a culorilor cu cea pe care o socoteşte cea mai reprezentativă,

‘’Învăţătorule, de acum încolo de voi avea o dorinţă, frică, spaimă sau speranţă, sus, la culoarea albastră mă voi uita… de acolo vine tot ajutorul!’’

Ea împrăştie mai departe iubirea cu războiul într-o ultimă încercare de a găsi explicaţia vieţii şi ajunge la concluzii adânc impregnate în memorie de eşecuri anterioare,   

‘’Simţi că iubirea s-a jucat cu tine de-a războiul, a tăbărât peste tine, a semănat seminţe  de speranţă,…. apoi peste un timp ţi-a smuls din mână toate jucăriile, şi-a luat cuvintele înapoi şi a plecat cine ştie unde!’’

Te surprind marginal câteva gânduri încâlcite iar in final se induce verdictul poveştii… ca sa trăieşti trebuie să şi mori!

Aşa arată că împlinirea umană stă numai în poezia pastelului, sărutului şi muzicii care îţi umplu sufletul de tihnă şi pace lăsând la o parte conflictele de orice fel.

,,Lecţiile,, care ar putea ajunge lesne manuale sunt amplu de interpretat însa nu necesită eforturi inutile, nu ies din limita accesibilităţii iar gândurile sunt atât de adânci că rămâi mereu cu aceeaşi întrebare… oare poate exista în univers un mapamond neexploziv?

Atât de profund s-a impregnat în om ura, dispreţul, furia, teama de necunoscutul care năvăleşte într-una peste noi că suntem îngroziţi de ce se va întâmpla… dacă se va întâmpla!

Acţiunea balansând, ca o mostră colorată dansând în faţa şemineului, rătăcind  printre afecţiunile curbate se petrec în închipuirea scriitoarei şi sfaturile sunt date cu generozitate surprinzând asocierea misterelor cu întrebări şi răspunsuri majore.  

Textul creează emoţii… literar este frumos construit, cu o undă de tristeţe minunat redată şi catalizând  speranţele în încercarea de a rămâne lângă cititor pentru a construi împreună o lume mai buna… textul ar trebui înţeles la modul simbolistic şi figurativ fiindcă avem nu numai fragmente de admirat educaţional şi nu ştiu nici acum dacă e scris pentru copii sau oamenii mari.

 

Aurel Avram Stănescu

 2011

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: