Protecţia consumatorului de literatură contemporană românească-George Vasilievici

o inițiativă care dorește a veni în sprijinul cititorului -Recenzii

,,Anotimp(i)legal-Lumina,, sau Aspiraţia spre Perfect

Volumul de poeme Anotimp(i)legal- Lumina, semnat de Mihaela Aionesei şi care a văzut lumina tiparului girat fiind prin străduinţa Editurii Ateneul Scriitorilor din Bacău, la începutul anului 2013, este un florilegiu de metafore îmbinate într-o ţesătură filosofică clasică, dar mai ales personală, şi care deţine amprenta cea mai de valoare a creaţiei autoarei.

Poetă care nu se sfiieşte să-şi folosească (şi) propria-i suferinţă în desăvârşirea travaliului liric, Mihaela Aionesei reuşeşte să atragă cititorul prin francheţea expresiei poetice în balanţă cu tehnica umbrelor şi a penumbrelor, detalii în simetrie, ceea ce îi conferă textului volum, expresie şi muzicalitatea frumoasă.

Poetă, care se simte perfect în spectrul lejer al versului modernist, Mihaela jonghează cu sintagmele ca şi cu dimensiunile lumii înconjărătoare. Face un exerciţiu de sinceritate cum mai rar întâlneşti la poetele tinere de astăzi, şi dă forţă creaţiei sale şi prin aplecarea serioasă, laborioasă, asupra textului.

Fără a face rabat de la calitate, parcimonioasă adesea cu cuvintele din construcţia lirică, se debarasează cu meşteşug de lestul vorbelor care nu deţin greutate. Foloseşte în doze potrivite limbajul poetic.

Dacă mulţi dintre poeţii planetei se folosesc de durerile-stric-personale pentru a-şi construi cărţile, apelează chiar şi la nostalgii artificiale, la Mihaela Aionesei, durerea este nelamentabilă, este ziditoare şi se relevă cu bun simţ, ca o rouă prin ţesătura frunzei unui arbore.

Dragostea cu valenţele sale extraordinare, iubirea pentru tot ceea ce-i poate conferi valoare Vieţii şi mai ales urcuşul golgotic pentru a atinge perfecţiunea, sunt toate repere importante, de care Mihaela este conştientă că o atrag hipnotică. Se foloseşte de ele. Lupta sa interioară este în oglindă. Ceea ce se vede şi nu se vede de oameni. Ca pe talerele unei balanţe, aşa stau neliniştile şi certitudinile din care poeta alege ceea ce crede că i se cuvine.

Curajoasă şi talentată, face din poezie o armă imbzatabilă şi ştie că lucrează cu uneltele scrisului, mai puţin pentru pacea generală, mai mult pentru pacea interioară. Acolo, pe linia ascendentă dintre suflet şi minte, pot fi observate cele mai tainice metafore.

Elegantă în exprimare, nestingherită parcă de stimulii lumii moderne, poeta se confesează filei de hârtie ca şi cum ar scrie acatiste într-o biserică. Desi adesea se simte cum versul seamănă a vindecare, în cartea aceasta nu găseşti o poezie religioasă în sensul făţiş al cuvântului. Viaţa, cotidianul, cu bune şi rele, visul vindecător şi maladia care nu se vindecă decât prin împăcarea cu sine, sunt toate acestea , dimensiuni ale unui drum literar fără întoarcere.

Mihaela Aionesei ştie să-şi aleagă cuvintele care să o reprezinte în sfera poetică actuală.

Aflată la al doila volum de poeme, este din ce în ce mai sigură pe sine, se recunoaşte în chemarea versului cu care îşi înveşmântează zilele şi nopţile albe, dar încă îi mai este frică de sine. Vindecarea prin Poezie nu este pe termen scrut, nu este uşoară.

Mihaela Aionesei este deja o conştiinţă literară clară, un semn de frumos aşezat între paginile dicţionarelor literare ale vremurilor care vor veni, pentru noi toţi, mai bune, desigur.

Felicitari şi succes pe mai departe, Mihaela Aionesei!

autor MELANIA CUC

 Autor: Emanuel Pope

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: