Protecţia consumatorului de literatură contemporană românească-George Vasilievici

o inițiativă care dorește a veni în sprijinul cititorului -Recenzii

Antologii de poezie, de proză scurtă şi texte lirice, 2012, Casa gândului – Cleopatra, Însemnele unei tăceri şi Harpa de argint – Recenzie

Se spune că fiecare poveste are un început A fost odată că nicodată, şi ţinând în mână cele două culegeri de poezie, de proză scurtă şi texte lirice, Însemnele unei tăceri şi Harpa de argint, aş putea spune că fiecare început are o poveste. Numai aşa îţi dai seama despre evoluţia artistului, făcând o analogie între ceea ce a fost scris ieri şi ceea ce este oferit prin scris azi, astfel Mioara Băluţă şi Andrada Matei, coordonatoare, autoare şi coautoare volumelor de faţă, au reuşit printr-o combinaţie între design inedit, rafinament şi confort al scrisului, printr-o alchimie ispititoare ce reuneşte clasicii şi modernii la un loc, să lase în memoria lectorului un semn de nobleţe, pregătindu-i în dar Cuvântul scris pe un petec alb de hârtie, pe o carte răsfoită îndelung într-o atmosferă postmodernistă cu poeţi şi prozatori postdouămişti, unii aflaţi la începutul lor de drum, alţii deja consacraţi şi liberi în tainele scriiturii, şi cunoscuţi prin colecţia lor de volume individuale.

Cu prefeţe semnate de Ştefan Munteanu şi Petre Isachi, antologiile reunite sub egida site-lui literar Casa gândului – Cleopatra sunt editate pentru a fi încurajată diversitatea şi găsirea stilului personal al fiecări autor în parte, fie pe calea versului, fie pe firul epicului, către o unitate axiologică, autentică, clară şi precisă, cu linii postmoderniste, formule de abstracţionism şi vagi ecouri neoexpresioniste, dadaiste şi neoavangardiste, însă toate cu trimitere la clasicii şi romanticii de demult.

În lucrările de faţă apreciez manuscrisul ce ţine loc de grafică, precum şi actul artsitic perfect ilustrat cu motto-ul de la început, „a poeziilor care au fost aruncate” fiecare precum un zar în palmele cititorului, sau a însemnelor scrise „cu pasiunea pictorului condamnat să îşi retuşeze permanent lucrarea”, în cazul prozelor de mici dimensiuni, unele dintre ele putând fi catalogate cu uşurinţă poeme în proză, nu întâmplător culegerea de texte poartă denumirea de antologie de proză şi texte lirice. Cu privire la manuscrisul, ce altădată avea o valoare intrinsecă, iată-l din nou adus la lumina tiparului, ceea ce este foarte important pentru cititor; manuscrisul nefiind altceva decât acea grafică a gândurilor, a simţurilor, emoţiilor şi a trăirilor umane ţinute în mână celui care le dă viaţă, în mână artistului.

În pofida diferenţelor de stil, ceea ce îi uneşte pe cei 23 de autori în volumul de poezie, Însemnele unei tăceri, şi pe cei 10 autori în volumul de proză scurtă şi texte lirice, Harpa de argint, sunt afinităţile interioare, firea melancolică şi meditativă, dialogul metafizic şi anxietatea existenţială, societatea paranoidă şi apocaliptică, precum şi individualismul artistic. Pentru aceşti autori consacraţi sau în devenire de consacrare, poezia şi discursul liric continuă să fie acea stare de sine qua non care le oferă identitatea spre nemurire, autorii lăsând impresia Cititorului că tot ce este adunat filă cu filă în tot acest mănunchi de texte, prin valoarea literară clară, şi cu propriile lor instrumente lingvistice şi stilistice, au scris pentru cel care se caută pe sine însuşi.

Cu un concept plin de originalitate şi o nouă formulă de grafică, o metaforă a anotimpurilor ce refuză ciclicitatea rămânând să-şi continue rotaţia la un singur anotimp, unul cald, proaspăt, îmbietor prin parfumul florilor de mai, al anotimpului protejat de pânza decorată cu „palorile albastre” şi tăcerile insului, cu imaginile „salcâmilor în floare”, „a manuscriselor inimilor păstrate pe straturi de nuferi”, „a timpului fără dimensiuni sau a filosofiilor din buzunarul sufletului”, „a senzaţiilor”, „a reflecţiilor asupra destinului uman”, „a ceea ce înseamnă întuneric”, pânza ce adună în fiecare nod câte un giuvaer liric pentru a da la o parte haosul lăuntric, a ceea ce este de prisos şi care îngreunează experienţa umană, aşa cum e şi firesc când Omul se simte pierdut în verbul de a trăi, după cum anunţă coperţile celor două antologii, proiectul literar realizat sub egida Casă gândului – Cleopatra este unul lăudabil în literatură română contemporană.

Autorii care au trecut pribegi, tăcuţi şi lăcrimaţi, „bogaţi de singurătate”, printre „resturi ignoraţi şi cu tălpile arse de căutări”, „cu sufletul în palme”, cu mici sau mari capricii, lăsând fie o ” inscripţie pe o piatră”, fie un „act de prezenţă”, „în lumea cu pereţii căptuşiţi”, cu „imagini”, „melancolii”, cu chipuri şi ecouri din singurul semn de viaţă caracteristic însemnelor unei tăceri ~ Adrian Erbiceanu, Ana Sofian, Boris Marian Mehr, Cristina Monica Moldoveanu, Costel Zăgan, George Ioniţă, Gina Zaharia, Ioan Grigoraş, Ion Vanghele, Irina Lucia Mihalca, Liviu Ion Dragoş, Marcel Vişa, Marius Lăzărescu, Mihaela Meravei, Mioara Băluţă, Mirela Toniţă Crăciun, Nuţa Istrate Gangan, Ovidiu Cristian Dinică, Radu Muşat, Romiţa Mălina Constantin, Ştefan Ciobanu, Teodor Dume, Viorica Mocanu ~, iar cei care au avut curajul să fie martorii eterni pe fiecare pagină a „unei lumi fără de cer, fără lumină, fără anotimpuri şi sfârşit” ~ Andrada Carmen Matei, Boris Marian Mehr, Ciprian Alexandrescu, Cristu Giorgi, Gina Zaharia, Mihaela Meravei, Mihaela Suciu, Nuţa Istrate Gangan, Tudor Alexandru Costin, Ştefan Ciobanu ~ şi care au lăsat câte-o imagine poetică, din când în când, un crâmpei din destinul fiecăruia, cu acel timp încremenit pe o harpă de argint.

Şi ca să-l parafrazez pe eseistul şi criticul literar, Petre Isachi, îl invit pe „Măria-Sa Cititorul „să se oprească pentru câteva momente din iureşul vieţii cotidiene, din vremea noastră bolnăvicios de progresistă, şi să pătrundă în plăcuta atmosferă a unei poezii citite sau să înainteze încet-încetişor pe firul narativ al unei poveşti născocite sau al unei poveşti trăite din amintiri. De ce nu? Veţi vedea că mai există şi momente de relaxare, de linişte, de împăcare şi de multă iertare cu fiecare filă răsfoită.

31.12.2012

Maria Oprea

 Autor: Maria Oprea

Single Post Navigation

One thought on “Antologii de poezie, de proză scurtă şi texte lirice, 2012, Casa gândului – Cleopatra, Însemnele unei tăceri şi Harpa de argint – Recenzie

  1. somnoroase pasarele de mihai eminescu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: