Protecţia consumatorului de literatură contemporană românească-George Vasilievici

o inițiativă care dorește a veni în sprijinul cititorului -Recenzii

Archive for the tag “Boris Marian Mehr”

Înţeleptul Toma George Maiorescu

Înzilele noastre puţini sunt înţelepţi. Scriitorul, filosoful Toma George ;Maiorescu ( am să recurg la iniţiale, TGM, aşa cum îi spun prietenii) este unul dintre aceşti purtători de speranţă şiputere de analiză. Noua sa carte, „Pământul minat al speranţei” ( Ed. Palimpsest-2012)are asupra cititorului un impact benefic. Lectura ei cere un anumit efort de gândire şi autoscopie. Deşi cunoscută, biografia sa merită o scurtă prezentare. Născut la Reşiţala 1 decembrie 1928, absolvent al studiilor universitare de Litere şi Filozofie, ca şi al Institutului de Literatură „Maxim Gorki” din Moscova ( a fost coleg cu mari poeţi ai prezentului, Evgheni Evtuşenko, Bella Ahmadulina, ş.a.), cu o specializare la Universitatea din Cleveland( SUA), mare globe-trotter pe mări şi oceane, fost deputat şi şef de partid (MER) el are în urmă o carieră prodigioasă de scriitor şi publicist, la revista CONTEMPORANUL ( 1954-1971), condusă de George |Ivaşcu, la ROMÂNIA PITOREASCĂ, creator al unei noi ramuri, Ecosofia, membru alunor înalte foruri ştiinţifice, TGM este autor a peste 40 de volume de versuri, proză, publicistică, filozofie. A avut ca traducători nume celebre – Pablo Neruda, Evtuşenko, ş.a.

Autorul prezentei cărţi este un optimist, în ciudaatâtor evenimente şi evoluţii pe plan mondial şi naţional, care mai mult ar trebui să ne mâhnească. „Putem fi mândri de performanţele creierului uman”.Pericolele poluării radioactive, evoluţia în domeniul bioenergetic, descoperirea celulelor stem, nanotehnica, clonarea, descifrarea treptată a fenomenului Big Bang, sunt daruricu factor de risc pe care ni le-a adus finalul mileniului II şi începutul mileniului III. Nu mai vorbim de efectele crizei economice în diverse zone ale lumii, de creşterea demografică care duce la dublarea populaţiei globului la fiecare 35 de ani.Din nou s-a deschis cutia Pandorei, TGM ne propune să facem un pas înapoi pentruregândirea unor strategii de supravieţuire.”Sensul vieţii este însăşi viaţa”.Primul capitol este un interesant auto-interviu din carereţinem reperele unei vieţi de om permanent activ, conectat la cele mai acute probleme ale societăţii româneşti. Locurile natale, Banatul care se spune că e „fruncea!”, începuturile presei postbelice, admiraţia pentru două personalităţi total opuse ca mentalitate, Blaga şi Maiakovski, despărţirea de „idealurile comuniste”, fără a ignora rolul istoric al ideilor comuniste, destinul poetului într-o vreme de restrişte,preocuparea pentru expresia literară, pentru esenţe, relaţia dintre poezie-filozofie şi politică, revenirea la Natura -mamă, pasiunea pentru ecologie şi descoperirea Ecosofiei,adică filosofia existenţei omului ca parte a Naturii, formularea noţiunii de OM TRIDIMENSIONAL, dilema Platon- Heidegger, multe alte dileme şi contradicţii,avem în faţă o panoramă a gândirii unui om complet absorbit de destinul lumii. Este şi urmarea contactului din tinereţe, după război cu marele Lucian Blaga, profesorul care l-a remarcat pe studentul său, TGM. Următorul capitol se referă laeterna căutare a lui Dumnezeu, „Dumnezeu, eu şi ceilalţi”, descifrarea tetragramei, regăsirea izvoarelor monoteismului iudaic, a apariţiei creştinismului din magma iudaică, paralelismul cu alte credinţe, brahmanismul, taoismul, importanţa eticii iudeo-creştine,semnificaţia exemplului cristic în istorie, problema identităţii, a antisemitismului/ iudeofobiei, îndumnezeirea omului, ş.a.

Noua soluţie a salvării umanismului este văzută de TGM în ECOSOFIE,iubirea pentru mediul care ne-a născut şi ne … tolerează. Cu toate actele noastre nebuneşti,evitarea răului pe care noi îl făptuim prin ignoranţă şi neiubire. Un loc important încarte îl are Blaga, influenţa covârşitoare a acestui mare poet şi filosof asupra concepţiilor autorului.Aflămamănunte din viaţa lui Blaga cel năpăstuit şi marginalizat de un regim obtuz, exclusivist, antiintelectual. Cartea se încheie cu un poem în stil TGM, care sintetizeazăartistic, ceea ce se scrie în cele 240 de pagini. Graficaeste semnată de fiica scriitorului, Daniela Wanda, trăitoare la Los Angeles, artistă de succes, directoare a unei publicaţii de profil artistic.

Cititorul are numai de câştigat din lecturarea şi relecturarea acestui volum, dăruit de TGM la o vârstă venerabilă. Şi totuşi, când discuţi direct cu el, ai impresia că este mai tânăr decât tine,spiritul săulucid şi ludic te cucereşte. Vom mai reveni asupra cărţii, acesta fiinddoar un semnal.

BORIS MARIAN

 Autor: Emanuel Pope

Anunțuri

Înțeleptul Toma George Maiorescu

În  zilele noastre puțini sunt înțelepți. Scriitorul, filosoful Toma George Maiorescu ( am să recurg la inițiale, TGM, așa cum îi spun prietenii) este unul dintre acești purtători de speranță și  putere de analiză. Noua sa carte, „Pământul minat al speranței” ( Ed. Palimpsest-2012)  are asupra cititorului un impact benefic. Lectura ei cere un anumit efort de gândire și autoscopie. Deși cunoscută, biografia sa merită o scurtă prezentare. Născut la Reșița  la 1 decembrie 1928, absolvent al studiilor universitare de Litere și Filozofie, ca și al Institutului de Literatură „Maxim Gorki” din Moscova ( a fost coleg cu mari poeți ai prezentului, Evgheni Evtușenko, Bella Ahmadulina, ș.a.), cu o specializare la Universitatea din Cleveland( SUA), mare globe-trotter pe mări și oceane, fost deputat și șef de partid (MER) el are în urmă o carieră prodigioasă de scriitor și publicist, la revista CONTEMPORANUL ( 1954-1971), condusă de George |Ivașcu, la ROMÂNIA PITOREASCĂ, creator al unei noi ramuri, Ecosofia, membru al  unor înalte foruri științifice, TGM este autor a peste 40 de volume de versuri, proză, publicistică, filozofie. A avut ca traducători nume celebre – Pablo Neruda, Evtușenko, ș.a.

Autorul prezentei cărți este un optimist, în ciuda  atâtor evenimente și evoluții pe plan mondial și național, care mai mult ar trebui să ne mâhnească. „Putem fi mândri de performanțele creierului uman”.Pericolele poluării radioactive, evoluția în domeniul bioenergetic, descoperirea celulelor stem, nanotehnica, clonarea, descifrarea treptată a fenomenului Big Bang, sunt daruri  cu factor de risc pe care ni le-a adus finalul mileniului II și începutul mileniului III. Nu mai vorbim de efectele crizei economice în diverse zone ale lumii, de creșterea demografică care duce la dublarea populației globului la fiecare 35 de ani.  Din nou s-a deschis cutia Pandorei, TGM ne propune să facem un pas înapoi pentru  regândirea unor strategii de supraviețuire.”Sensul vieții este însăși viața”.Primul capitol este un interesant auto-interviu din care  reținem reperele unei vieți de om permanent activ, conectat la cele mai acute probleme ale societății românești. Locurile natale, Banatul care se spune că e „fruncea!”, începuturile presei postbelice, admirația pentru două personalități total opuse ca mentalitate, Blaga și Maiakovski, despărțirea de „idealurile comuniste”, fără a ignora rolul istoric al ideilor comuniste, destinul poetului într-o vreme de restriște,preocuparea pentru expresia literară, pentru esențe, relația dintre poezie-filozofie și politică, revenirea la Natura –mamă, pasiunea pentru ecologie și descoperirea Ecosofiei,  adică filosofia existenței omului ca parte a Naturii, formularea noțiunii de OM TRIDIMENSIONAL, dilema Platon- Heidegger, multe alte dileme și contradicții,  avem în față o panoramă a gândirii unui om complet absorbit de destinul lumii. Este și urmarea contactului din tinerețe, după război cu marele Lucian Blaga, profesorul care l-a remarcat pe studentul său, TGM. Următorul capitol se referă la  eterna căutare a lui Dumnezeu, „Dumnezeu, eu și ceilalți”, descifrarea tetragramei, regăsirea izvoarelor monoteismului iudaic, a apariției creștinismului din magma iudaică, paralelismul cu alte credințe, brahmanismul, taoismul, importanța eticii iudeo-creștine,semnificația exemplului cristic în istorie, problema identității, a antisemitismului/ iudeofobiei, îndumnezeirea omului, ș.a.

Noua soluție a salvării umanismului este văzută de TGM în ECOSOFIE,  iubirea pentru mediul care ne-a născut și ne … tolerează. Cu toate actele noastre nebunești,  evitarea răului pe care noi îl făptuim prin ignoranță și neiubire. Un loc important în  carte îl are Blaga, influența covârșitoare a acestui mare poet și filosof asupra concepțiilor autorului.Aflăm  amănunte din viața lui Blaga cel năpăstuit și marginalizat de un regim obtuz, exclusivist, antiintelectual. Cartea se încheie cu un poem în stil TGM, care sintetizează  artistic, ceea ce se scrie în cele 240 de pagini. Grafica  este semnată de fiica scriitorului, Daniela Wanda, trăitoare la Los Angeles, artistă de succes, directoare a unei publicații de profil artistic.

Cititorul are numai de câștigat din lecturarea și relecturarea acestui volum, dăruit de TGM la o vârstă venerabilă. Și totuși, când discuți direct cu el, ai impresia că este mai tânăr decât tine,spiritul său  lucid și ludic te cucerește. Vom mai reveni asupra cărții, acesta fiind  doar un semnal.

BORIS MARIAN

Aventura profetului Iona

Aventura profetului Iona

Marin Sorescu a dedicat o cunoscută piesă dramatică profetului Iona, care a devenit „clasică” pentru dramaturgia ultimelor decenii. Să vedem ce l-a atras din istoria acestui personaj biblic.
Iona face parte din şirul profeţilor de a „doua mărime”. De Ziua Pocăinţei, Yom Kipur, după Anul Nou evreiesc, se citeşte capitolul dedicat lui Iona. Acesta era fiul lui Amitai şi al unei femei care fusese înainte, soţia lui Ţarefat, cel sculat din morţi de către profetul Eliahu (Ilie). A trăit în regatul Iudeei, sub un rege nelegiuit, Iereboam II, pe vremea unui alt profet Amos. A profeţit prăbuşirea regatului, dar acest lucru nu s-a întâmplat şi Dumnezeu, pentru a-l feri de mânia cetăţenilor, l-a trimis la Ninive, capitala Asiriei, spre a propovădui pacea dintre asirieni şi evrei. Iona s-a considerat jignit din cauza eşecului său ca profet şi a încercat să fugă de însărcinarea primită de la Cel de Sus, care era şi foarte riscantă. S-a îmbarcat în portul Iafa
( actualmente, parte a oraşului Tel Aviv, este unul dintre cele mai vechi porturi din lume), pe o corabie ce pleca în Spania, ţara cea mai depărtată de Iudeea, în lumea cunoscută de evreii antici. Abia pornită în larg, corabia a fost cuprinsă de o furtună extrem de violentă, limitată numai în locul unde plutea corabia. Marinarii au crezut că zerii lor ( echipajul era fenician) sunt mâniaţi, dar l-au zărit pe Iona chinuit de remuşcări. Acesta le spuse că el a fugit de Dumnezeu şi acesta, probabil, cere jertfa slujitorului său. Iona a rugat să fie lăsat să se înece în mare, iar marinatrii, după ce au tras la sorţi şi sorţii l-au indicat tot pe Iona, s-au hotărât să-l coboare în apă. Cum a părăsit acesta corabia, furtuna s-a potolit complet. Iona s-a scufundat, dar un peşte uriaş, unii au considerat că era vorba de o balenă, ceea ce , sub aspect zoologic nu este posibil ( balena nu poate înghiţi obiecte, prăzi mari), l-a înghiţit imediat. Povestea este dezvoltată şi de Talmud care vine cu completări. Peştele uriaş se temea de o fiinţă marină şi mai mare, Leviathanul, dar Iona l-a salvat rostind rugăciuni către Dumnezeu. Peştele l-a plimbat pe Iona pe mări şi oceane, ca în povestirea lui Jules Verne, „20.000 de mile sub mări”. După mai multe peripeţii, Iona ajunge la ţărm, iar marinarii fenicieni, care au urmărit toată aventura s-au convertit la credinţa în Dumnezeul Unic.

Iona a ajuns la Ninive , unde a început să profeţească pieirea capitalei imperiului asirian, pentru necredinţa locuitorilor şi opresiunea împotriva evreilor. Locuitorii au început să se roage de Domnul evreilor, care s-a milostivit şi a iertat oraşul. Iona s-a simţit din nou ca un profet mincinos. În faţa lui s-a ivit o plantă, se pare ricin, care a crescut repede, iar Iona, necăjit s-a culcat la rădăcina arborelui miraculos şi a avut un vis. Să fecea că un vierme se urca pe trunchiul copacului şi îl distrugea. Visul l-a îngrozit şi l-a trezit din somn. Dumnezeu i-a spus – „Dacă ţie îţi pare rău pentrru că viermele a distrus o plantă pe care tu nici nu ai îngrijit-o, cum să distrug eu Ninive, pe care tot eu l-am construit?”. Aici se încheie povestea lui Iona, care se spune că ar fi trăit până la vârsta de 140 de ani.
Povestirea despre Iona are unele trăsături ale teatrului absurd, modern, pe care Marin Sorescu a ştiut să le pună în valoare. De asemenea este vorba de destinul omului într-o lume a violenţei şi a lipsei de repere morale. Nu în ultimul rând, este o povestire despre Dumnezeu, despre felul Său de a judeca faptele oamenilor, de a le ierta anumite păcate, acordând o mare atenţie aleşilor pe care doreşte să-i aibă ca profeţi. Cartea lui Iona este, alături de cartea lui Iov, una dintre cele mai pilduitoare din literatura biblică.

Autor Boris Marian Mehr,

Teodor Popoviciu din Bihor

Antonio Faur – Teodor Popoviciu, salvatorul de la moarte a sute de evrei ( Ed. Universtatea din Oradea-2010

Nu este vorba de Traian Popovici, primarul din Cernăuți. „Cele mai multe acte de solidaritate s-au manifestat la nivelul oamenilor simpli”, scrie în Raportul final al Comisiei Wiesel – 2005.
Teodor Popoviciu a fost primar al comunei Vârciorog, din Bihor, avea numai cinci clase primare la școala parohială din Serghiș ( plasa Tileag), a fost delegat la Marea Adunare de la Alba Iulia, de la 1 decembrie 1918. A suferit persecuțiile regimului sovietic instaurat de Bela Kun în Ungaria, a fost condamnat la moarte, a evadat. Ajutorul a venit de la evreii din zonă, unii directori de fabrici de cherestea. În 1944, a organizat o rețea de salvare a evreilor aflați în Ardealul de Nord, sub autoritatea maghiară. În ciuda urmăririi la care era supus, a informărilor pe care unii localnici le furnizau jandarmeriei maghiare, el a reușit, împreună cu soția, Ileana Popoviciu și a unor prieteni să ascundă și să ajute la refugierea a numeroase familii de evrei care riscau să ajungă în lagărele de exterminare naziste. Documentele au fost cercetate după război și faptele sunt idubitabile.Din păcate, din carte nu reiese că Teodor Popoviciu , soția acestuia, călăuzele care au condus efectiv pe evrei în refugiu, ar fi fost luați în evidența Institului Yad Vashem care acordă titlul de DREPT AL POPOARELOR. Probabil că există demersuri. Actele de umanism și de solidaritate interetnică au fost numeroase și încă prea puțin cunoscute.

autor Boris Marian Mehr

Post Navigation

%d blogeri au apreciat asta: