Protecţia consumatorului de literatură contemporană românească-George Vasilievici

o inițiativă care dorește a veni în sprijinul cititorului -Recenzii

Archive for the tag “Cristi Iordache”

AMPRENTA DIVINĂ – MARIA TACINO : o carte impresionanta care va linisti inimi si va schimba destine! – Cristi Iordache

O carte impresionanta care vine cu solutii la haosul actual, individual si colectiv, care poate aduce liniste inimilor si poate transforma pozitiv viitorul celor greu incercati.

Descoperiri tulburatoare intr-un volum care nu doreste aprecieri de specialitate, ci doar sa lumineze ochii si sufletele cititorilor.

Am fost marcat de marturisirea unei persoane care spunea: „daca as avea posibilitatea financiara, as oferi aceasta carte si, pe deasupra, contravaloarea ei in bani, numai sa ajunga in casele oamenilor„.

Un mesaj care nu se citeste si nu se striga: SE TRAIESTE!

Libertatea de a fi zei
(Cuvant de apropiere – AMPRENTA DIVINĂ)


În timp ce tastez greşit un articol, somnoros şi cu ochii întredeschişi, soţia îmi spune că dispunerea în triunghi a nu ştiu căror planete, pe dominaţia lui Venus şi cu Luna în creştere… N-o ascult!
Întotdeauna mă trezesc greu. Este de preferat să vorbeşti cu mine după ce beau cel puţin o cafea. Sunt preocupat să-mi selectez ca un ceasornicar, tastele, iar ea continuă, chiar dacă ştie bine că nu mă interesează astrologia: “… asta înseamnă că vei întâlni ceva sau pe cineva care îţi va schimba cursul vieţii”.

Născut ortodox, dar nu un practicant demn de cuvântul duhovnicesc, un cercetător al ideilor religioase, fără a dezvolta un ataşament faţă de religie, îmi rămâne fărâma de credinţă pe care o cunosc foarte puţin, eu, ceva mai mult, cei din preajma mea (cu minţile şi inimile înnobilate), iar peste noi toţi, Dumnezeu!
A doua zi urma să am o întâlnire la care se punea în discuţie termeni şi condiţii privind lucrarea de faţă. Era debutul preluării proiectului „Amprenta Divină”. Într-adevăr cineva a venit de departe, mi-a aşezat pe masă un top de documente bine organizate, iar faptul că am detectat ordinea tematică, mesajul scriiturii şi o anumită energie tonifiantă, acestea laolaltă şi probabil încă ceva (necunoscut) pe atât, m-au făcut să accept. Perioada imediat următoare a fost una în care am descoperit multe afinităţi ideologice între scrierile, teoriile mele şi publicaţia la care redactam intens şi-i studiam totodată caracteristicile. În cele două luni de colaborare interactivă şi implicare proprie în semantica fiecărui capitol, se năştea în mine o adevărată provocare într-o continuă evoluţie.
Trăisem mizeria umană, învăţasem „compromisul”, ştiam multe despre „forţă şi toleranţă”, despre „punctul fix”, despre acel punct optim pe care dacă l-ai găsit,trăieşti în pace, echilibru, credinţă, lumină şi iubire. Toate acestea având ca sursă, după cum se va vedea în paginile cărţii, ADEVĂRUL!
[Adevărul Universal (pur, simplu, unic şi necondiţionat) este tema fundamentală a şcolii în care ne pregătim pentru „viaţa veacului ce va să vie”, sau altfel spus în etapa actuală. Baza lui este Existenţa şi reprezintă elementul comun universal, liantul dintre lumea materială şi cea imaterială, sau cheia „tuturor văzutelor şi nevăzutelor”.]
Nu-mi erau străine boala fizică şi mentală, experimentasem „transformarea” şi mă aflam pe val. Unul dintre „infinitele” valuri ale „continuităţii” şi, de ce nu, ale„schimbării”, prin atingerea ţărmului, nu prin înverşunarea împotriva cornişelor, care n-ar fi făcut decât să mă piardă într-un adânc tulbure sau chiar să-mi devină incompatibil cu existenţa în corpul fizic, ci prin abandonarea mea voinţei lui, lăsându-mă purtat de energiile valului, căruia dacă nu-i transmiteam „opoziţia” mea, erau unele pozitive, benefice, după cum este semnalat în capitolul 16. 4. Echilibrul: „Schimbarea poate fi posibilă fără dezechilibrare, dar numai in cazul transformării armonioase, continue, cu trasee arcuite, fără folosirea liniilor frânte.”, pentru ca în subcapitolul 17. b. Sfera Existenţei, Maria Tacino, după un travaliu argumentativ limpede şi fără loc de contradicţie, să spună ceea ce mulţi dintre noi ştim, dar nu conştientizăm plenar:
[ Această transformare de atitudine relevată, este ca urmare a faptului că Raţiunea este doar una dintre cele trei componente ale Conştiinţei Umane Superioare şi are, de fapt, rolul de liant între celelalte două, reprezentate de Inimă şi Suflet. Inima reprezintă ceea ce am dori (impulsul), Sufletul, ce ar fi bine (moralitatea), iar Raţiunea, ce s-ar impune (logica). În prezenţa Adevărului, Raţiunea, beneficiind de potenţarea obiectivităţii, se transformă în catalizatorul rezonanţei Inimii cu Sufletul.]
Aşadar „neîntâmplarea” m-a pus faţă în faţă cu Adevărul. Aveam să descopăr în aceste pagini că percepţia „valorilor mele de uzură”- după cum le numeam într-un interviu – se puteau transfigura prin „Credinţă”, în valori absolute, universale. Şi tocmai încercările la care am fost supus în aceste două luni, dezvoltând stări de aversiune faţă de proiectul în care mă implicasem, tocmai acestea mi-au adus în atenţie cuvintele soţiei din dimineaţa în care tastam ursuz … “trei planete aflate în triunghi”… aveam să descopăr, oare, în ce fel îmi va schimba viaţa, sau era doar o coincidenţă fără materializare? Nu sunt adeptul coincidenţelor şi nici Maria Tacino, care începe capitolul 20. Coincidenţe tulburătoare, cu un citat monumental din Albert Einstein, întărindu-mi credinţa într-o aşezare divină a tuturor lucrurilor: “Coincidenţa este felul lui Dumnezeu de a rămâne anonim.”
Dumnezeu lucra, la fel şi eu, lucram lumesc, descoperind cu surprindere Triunghiul Pitagoreic, cel care stă atât la baza piramidelor, cât şi la baza celor trei cruci desfăşurate din Cuburile Pitagoreice. “Tulburătoare este, însă, asemănarea acestei desfăşurări cu imaginea patrafirului din icoanele multor sfinţi, având cele trei cruci dispuse pe umeri şi pe piept în aceeaşi aşezare.”, după cum veţi afla în subcapitolul 20. c. Desfacerea.
S-au emis de-a lungul istoriei, concepte creaţioniste, având ca punct de plecare matematica, în care se află însuşi Dumnezeu, după cum afirmă Rene Descartes în “Principiile filosofiei”.
[Avem chiar şi o certitudine mai mult decât morală … şi ea este întemeiată pe un principiu de metafizică foarte sigur, care este acela că Dumnezeu, fiind în mod suveran bun şi izvorul oricărui adevăr, dat fiind că El este cel ce ne-a creat, este sigur că puterea sau facultatea pe care ne-a dat-o pentru a distinge adevărul de fals nu ne înşeală deloc, atunci când o folosim bine şi, că ea ne arată în mod evident că un lucru este adevărat. Astfel, această certitudine se extinde la tot ce este demonstrat în matematică; căci noi vedem în mod clar că este imposibil ca 2 şi 3 împreună să facă mai mult sau mai puţin decât 5, sau ca un triunghi să nu aibă decăt trei laturi etc.]
Cuvintele care-mi vin acum în minte sunt: ”vei întâlni ceva sau pe cineva care-ţi va schimba viaţa”. În ce fel mi-a schimbat viaţa, această experienţă? Este cât se poate de simplu: pornind mai degrabă ca un nietszscheian, iată-mă în pragul înţelegerii şi acceptării „Sfintei Scripturi” datorită lucrării Mariei Tacino, care întregeşte puzzle-ul istoric al frământărilor teologice şi filozofice. Iată-mă, aşadar, descoperind ADEVĂRULexprimat matematic şi prin cuvânt, deopotrivă, de însăşi „AMPRENTA DIVINĂ”, depăşind bariera unei cărţi de valoare şi transformându-se pentru mine într-un „A FI”, căci după cum spunea Einstein, „Coincidenţa este felul lui Dumnezeu de a rămâne anonim”. 

De aici mi se vor deschide noi orizonturi, voi scoate la lumină ceea ce DUMNEZEU a lăsat în fiecare dintre noi şi voi merge să privesc de undeva dintr-o dimensiune superioară, unde mai mult ca sigur, „neîntâmplarea” va face să întâlnesc „ceva sau pe cineva care-mi va schimba viaţa” şi, de ce nu, chiar pe Maria Tacino, cu o ”amprentă”în miezul spaţiului EXISTENŢIAL, despre care ne-a avertizat pe mine şi pe dumneavoastră, distinşi citititori, în capitolul 24. Darul Divin:

[Din fericire nu suntem „noi”, ci suntem EL!
Şi din păcate ne dorim să fim semizei, fără a realiza că
Avem libertatea şi puterea de a fi ZEI …]
Coordonator proiect, 
Cristi Iordache
 

Volum aparut sub sigla editurilor Singur – Director Stefan Doru Dancus si Grinta – Director Gabriel Cojocaru

Originalul fragmentului „ZIUA CCCLXV – ALERGĂTORUL”

Originalul acestui fragment face parte din stilul atipic în care scriu.
Menţionez că are la bază o înregistrare asemănătoare cu varianta publicată.
Am alergat în munţi timp de 31 de minute şi 24 de secunde, aproximativ 7 km cu o diferenţă de nivel de 6-7 sute de metri. Structura este identică, acesteia adăugându-i-se, doar partea corectă de semantică, lexic şi unele paragrafe din alte fragmente ale aceluiaşi roman.
Notările în original le voi dărui celor mai dragi persoane (familie, prieteni, oameni care mi-au fost şi sunt aproape de inima mea).
Ele constau în file de agendă scrise pe vârfuri de munte sau chiar agăţat în ham şi zelb în ascensiune, în coli scrise pe pietre funerare, înregistrări de asemenea, cu norii undeva sub mine, înregistrări în veceu şi tot felul de scrieri mai ales unele care au fost realizate în prezenţa personajelor romanului.
Paragrafe amoroase în mânăstiri şi biserici, altele pioase şi sacre în cluburi şi baruri, dar ATENŢIE!!! nu a existat un standard şi nici o dorinţă de extravaganţă.
Abia acum la aproape trei ani remarc acest fenomen şi am decis ca majoritatea materialelor originale să parvină după cum am enumerat mai sus, iar o parte dintre ele, celor care se regăsesc în roman.

Cristi Iordache – TEHNICI DE SUPER-VIEŢUIRE


Pentru Republică

În momentele cele mai dure ale autoizolării mele, atunci când transmiteam telefonic sau prin scrisori fragmente din roman (care desigur au fost revizuite între timp), când nu aveam acces la mijloacele media şi Paul Avram primea de la mine scrieri în cele mai năstruşnice moduri, după care la cererea mea le aducea aici în Cetate, într-o bază în care gongul suna zilnic a „cădere”, am reuşit să „supra-vieţuiesc” scriind şi fără să uit de Republică.

Originalele acelor texte, le voi dărui lui Paul Avram şi Emanuel Pope, indiferent dacă acestea vor însemna ceva pentru ei sau nu. Poate ieşi o carte bună sau una de duzină – eu simt că materialele acelor luni de zile ei le merită din plin! De aici şi până la ce semnificaţie va avea asupra lor şi în ce mod vor uza de ele, nu mai este treaba mea.

Sunt oameni faţă de care m-am ataşat afectiv şi fac asta din inimă. Sper ca după aproape trei ani de scris să reuşesc să termin romanul TEHNICI DE SUPER-VIEŢUIRE.

Mulţumesc tutoror celor care mi-au fost alături!

Libertatea spiritului – simbioza entităţilor artistice (Antologiile Revistei SINGUR)

Stilul şi curentul literar adună laolaltă lumea scriitoricească precum o face instituţia religioasă cu adepţii săi.
Angajaţi-vă imaginaţia într-un joc evlavios şi închipuiţi-vă o moschee plină cu hinduşi, creştini sau/şi iudei, printre care puteţi fi de orice orientare religioasă, numai musulmani nu. Va veni oare imamul să spună: „lutheranule, budhistule, credinţa voastră este cea dreaptă!”?
Daţi-mi voie să mă-ndoiesc şi să cred că doar „cine se aseamănă se adună”.

Aceasta este structura „bisericuţelor” care au ca  bază interesele mărunte de grup, acolo unde vrând-nevrând sunt umbrite valorile socio-umane, întrucât spiritul nu se manifestă liber decât pe un segment destul de îngust. Este adevărat că libertatea nu atinge absolutul, fiind mărginită la rându-i, dar să nu uităm că hotarele pot fi atât de departe, încât să cuprindă indivizii în spirit şi etică indiferent de valorile moştenite, dezvoltate şi novatoare. Flagelul „bisericuţelor” s-a răspândit la nivel global în viaţa cotidiană şi singura cale de înlăturare nu este eradicarea agresivă, ci crearea unui spaţiu nou, alteritar şi amfitrionic deopotrivă, spaţiu predispus la metamorfoza în „acasă”. Casa cugetului, casa crezului, casa eului – libertatea casei.

Când l-am cunoscut pe Ştefan Doru Dăncuş, scrisesem deja fragmentul „Libertas” din romanul „Tehnici de super-vieţuire”. Mai târziu am aflat că şi el avea scrisă o parte din romanul „Eliberarea”. Nu am realizat atunci că eu şi alţii ne vom alătura lui. El singur, eu singur, ceilalţi singuri descoperisem scopul comun: de a împinge punctele A şi B cât mai departe pe segmentul de dreaptă al libertăţii. Dăncuş nu ne-a căutat, pentru că ştia că vom veni. Spiritele libere (atât cât pot fi, raportate la simţurile şi dimensiunea limitate) se găsesc şi nu se aruncă într-un tot, ci rămân pure precum culorile lui van Gogh, însă creează întregul -pânza.

Nu dezvolt aici cultul personalităţii, fiindcă sunt atât de singur şi de liber, încât pot oricând şi chiar mi-ar face plăcere să-l înjur pe acest Dăncuş, tocmai pentru că sunt al dracului de iritat că în doi ani de când îl cunosc personal, nu mi-a dat nicun motiv s-o fac. Omul acesta care a lucrat în presa scrisă, în radio şi televiziune, care ne-a dat poezie şi filozofie deopotrivă în cărţile sale, nu face un titlu de glorie din cele peste 40 de premii şi nu ţinteşte nimic pentru sine. Doar îşi potoleşte setea, setea de a înlătura barierele socio-umane din cultură şi nu numai.
Aşa se face că a iniţiat, coordonat şi finalizat cel mai mare proiect literar de după 1989 – „Antologiile revistei Singur”! Şi pentru că nu sunt singurul care susţin acest demers fără precedent, vin cu un citat din articolul „Singur printre…unionişti”, al prof.dr. Adrian Botez.
[…Spuneam, în deschiderea prezentării acestei adevărate “ofrande biblice” (de la “biblos”-carte…) – ceva despre spiritual vaticinar al acestor Antologii ale revistei SINGUR. Da, prin aceste două Antologii, noi am căpătat optimism şi nădejde, pentru că acum ştim că viitorul nu va aparţine nici “politichiei”, nici politicaştrilor – CI VIITORUL ROMÂNILOR ESTE SCRIS ŞI PROOROCIT, CU LITERE DE FOC,  ÎN ACESTE PAGINI DE ÎNALT HAR!  Cei ce se tot plâng de “dispariţia Neamului Românilor”, să facă bine să citească aceste două adevărate “cărţi revelate/pentru Revelaţie”…]

Piatra de temelie a fost pusă la începutul lunii august 2010, când s-a dat startul concursului care invita autorii, pe principii ideologice, filozofice şi stilistice – libere, apartenenţi ai oricărui concept sau grupări sociolectice, la participarea cu poezie şi proză, în vederea selecţiei pentru cele două volume. Era prematur de anticipat travaliul acţiunii, dar echipa angajată în procesul de stocare şi de selecţie ale creţiilor literare s-a autodepăşit, astfel încât la închiderea uşilor,
să poată rosti „evrika!”, după cum emoţionant este ultimul fragment („Cuvinte simple de drum bun”) al însemnării domnului Grigore Timoceanu.
[…Acum sediul este închis, proiectul – finalizat. O firmă de telefoane mobile renovează spaţiul în care o echipă de opt oameni a produs în România două cărţi. Mă simt fericit şi totodată trist. Îmi va fi dor de cafeaua de atunci, de micile petreceri organizate la câte-un final de săptămână, de zgomotul tastaturilor, de discuţiile încinse asupra unor subiecte prioritare ce vizau bunul mers al derulării proiectului. Păstrez însă nădejdea că vom fi chemaţi să lucrăm pentru alte proiecte, iar „Echipa de aur”(cum ne-a botezat Dăncuş) nu se v-a destrăma uşor.
Felicitări celor ce vă regăsiţi în aceste pagini!]

Iată şi câteva date statistice care evidenţiază cele şase luni de muncă asiduă: din totalul de 15.579 de scriitori care au trimis creaţii, au fost publicaţi doar 120, dintre care 68 de poeţi şi 52 de prozatori, confirmaţi la sfârşitul selecţiei supervizate de către grupul consultativ format din poetul Ioan Es Pop, prozatorul Ioan Groşan şi criticul literar Felix Nicolau. Un punct forte şi salutar a constat în faptul că zece poeţi cuprinşi în Antologia de poezie au beneficiat de câte o parodie realizată de Lucian Perţa.
În tot acest demers, în această „nebunie” sclipitoare a literaturii, a fost implicat omul fără de care Ştefan Doru Dăncuş, probabil nu ar fi reuşit: directorul Gabriel Cojocaru şi editura pe care o conduce, editura Grinta.
Da, „Antologiile reviste Singur”, constituie cea mai mare realizare literară din ultimii douăzeci de ani. „…Adunând nume diverse din toate zonele ţării şi din aproape toate categoriile de vârstă, deopotrivă scriitori profesionişti şi debutanţi, Antologiile Revistei Singur sunt o imagine autentică a scrisului românesc din ultimii ani. Libera exprimare a tuturor autorilor, criteriile de selecţie proprii fiecărui autor, apoi diversitatea stilurilor cuprinse între coperţile celor două volume oferă o imagine de întreg, de complexitate foarte bine călăuzită de colectivul redacţional.”, consemnează scriitorul şi pictorul Constantin P. Popescu în articolul  „Antologiile revistei SINGUR – Flori din grădina cuvintelor”

Fondatorul revistei Singur nu a inventat roata, dar a descoperit spaţiul alternativ la „bisericuţele” din artă şi cultură, prin înfiinţarea Grupului Media SINGUR. „Singur”-aticul nu distruge, nu demolează, nu descurajează! În el ţipă lumea şi de-acolo defulează nevoia eliberării.
Nu oricine este capabil să accepte crezul semenului său, oricare ar fi acesta!
În literatură, de asemenea, cristalizarea anumitor grupuri literare au la bază negarea şi respingerea tendinţelor şi principiilor estetice diferite de cele pe care le adoptă ca viziune artistică „cvasitotală”. Teoria se poate extrapola şi în cazul unui concurs literar, acolo unde remarcaţi vor fi autorii cu structură poetică „după chipul şi asemănarea” juriului. Grupul, curentul, entitatea, religia, toate acestea îngrădesc spaţiul de manifestare liberă a individului. Eu afirm că nu trebuie să ne lepădăm de ele, ci să tolerăm ceea ce ne înconjoară chiar dacă nu este similar cu acţiunile şi înclinaţiile noastre, întrucât suntem parte a aceluiaşi întreg. Altfel, văzuţi de undeva de sus, vom arăta precum un câmp presărat de colivii – toate într-o altă colivie imensă. Ajunge, cred, una singură – cea din urmă!

Lipsite de comenzile pseudo-culturale comuniste, „Antologiile revistei SINGUR” şi-ar fi găsit locul de top în Istoria Literaturii Române. Cu toate acestea, copiii şi copiii copiilor noştri, chiar dacă timpul este imprevizibil şi poate le vor avea sau nu cuprinse în manualele şcolare, cu siguranţă însă, volumele de faţă – acest proiect va fi recunoscut peste vremuri ca primul act de pionierat întru simbioza entităţilor artistice.
Setea lui Dăncuş a fost potolită. Lacătele au sărit, uşile s-au deschis, „bisericuţele” s-au năruit, coliviile au fost spulberate. Grupul Media Singur a dovedit că punctele A şi B pot fi împinse cât mai departe pe segmentul de dreaptă al libertăţii. Eliberarea spiritului stă în puterea noastră.
Mărturie vor rămâne Antologiile Revistei SINGUR, prin filtrarea verosimilului şi sugestivităţii indiferent de registrele stilistice – cea mai amplă acţiune literară de după 1989.

autor Cristi Iordache

Un cadou de Crăciun – Antologiile revistei SINGUR

Răsfoiam ieri una dintre cele mai valoroase antologii de poezie publicată în România ultimilor ani. Am participat la vreo cinci şi am văzut alte nu ştiu câte, dar cu riscul de a fi suspectat de subiectivism, declar franc: nu ca asta dom’le!
S-a renunţat la formatul A5 pentru că ar fi depăşit cu mult 400 de pagini. Este un format mai mare, atipic, are 328 de pagini şi este realizat în condiţii grafice de excepţie. Este atât de important? Poate nu.
Valoarea o dau miile de participanţi pe care îi felicit pentru sensibilitatea artistică şi forţa de a înţelege că nu toate competiţiile se câştigă.
Mai trebuie să fie limpede un lucru: dincolo de Grupul Consultativ format din Felix Nicolau, Ioan Groşan şi Ioan Es Pop, nu au trecut numele autorilor, ci creaţiile lor.

Aseară se făcuse târziu şi după întoarcerea de la Cluj, Gabriela a mai rezistat puţin cu mine şi Costache (Constantin P. Popescu), însă Doru, nu. I-am spus că scriu o notă referitoare la antologii şi l-am intrebat daca pot spune ceva despre costuri şi muncă. Mi-a răspuns: „nu coane, bine că le-am editat aşa cum ne-am dorit”.
Simplu? Da. O carte a revistei SINGUR, coordonată de către Ştefan Doru Dăncuş în colaborare cu Gabriel Cojocaru şi publicată la cele două edituri: SINGUR şi GRINTA.

Pe coperta patru sunt mulţi dintre colegii noştri de-aici de pe Cititor de Proză, pe care îi felicit şi trebuie să adaug că Republica a fost partener media în acest amplu proiect. Pentru mine este o bucurie în plus de a lucra în Grupul Media SINGUR şi în acelaşi timp de a fi membru al acestei cetăţi.

Sper să postez până la ora 0.

Crăciun fericit dragi colegi!

Cristi Iordache
Reprezentant Grup Media SINGUR

 

 

Cuvânt înainte de Grigore Timoceanu

„Cuvinte simple de drum bun

Când va ajunge în mâinile dumneavoastră sub formă de carte, veţi înţelege că proiectul Antologiilor Revistei SINGUR a necesitat o muncă uriaşă; nervii ne-au fost întinşi la maximum, am primit telefoane şi mail-uri în care am fost înjuraţi, acuzaţi de nepotism sau ameninţaţi, am pierdut pe traseu colegi care n-au rezistat traficului infernal de date şi au părăsit echipa.

Ştefan Doru Dăncuş, creierul acestui proiect, a reuşit ceva fără precedent: a rămas în sediu de la ora 14.00 până la 8.00 dimineaţa, ţinând legătura cu fiecare autor pe cele şase calculatoare şi plecând apoi ba la vreo tipografie, ba vreo întâlnire de afaceri. Nu vom uita dimineţile în care veneam „la muncă” şi ne primea ca pe nişte colindători, senin, de parcă nu era mare lucru să stai peste program. Nu vom uita nici momentele în care striga, cu energia inepuizabilă pe care numai credinţa o poate dărui omului, să nu ne uităm la titlurile de glorie înşirate de diverşi autori în CV-uri, să gândim cu propriile minţi, să fim atenţi ce şi cui răspundem.

Am făcut de multe ori greşeli pentru care am fost penalizaţi cu 50% din salarii, pentru ca peste câteva zile să primim ca „primă” acel 50%. L-am iubit pe Ştefan Doru Dăncuş; nu pentru excesele sale, ci pentru că deseori a făcut şi munca noastră şi noi n-am ştiut decât să semnăm statele de plată.

Acum sediul e închis, proiectul – finalizat. O firmă de telefoane mobile renovează spaţiul în care o echipă de opt oameni a produs în România două cărţi. Mă simt fericit şi totodată trist. Îmi va fi dor de cafeaua  de atunci, de micile petreceri organizate la câte-un final de săptămână, de zgomotul tastaturilor, de discuţiile încinse asupra unor subiecte prioritare ce vizau bunul mers al derulării proiectului. Păstrez însă nădejdea că vom fi chemaţi să lucrăm pentru alte proiecte iar „Echipa de aur” (cum ne-a botezat Dăncuş) nu se va destrăma aşa uşor.

Felicitări celor ce vă regăsiţi în aceste pagini!

Autor Cristi Iordache

 

Post Navigation

%d blogeri au apreciat asta: