Protecţia consumatorului de literatură contemporană românească-George Vasilievici

o inițiativă care dorește a veni în sprijinul cititorului -Recenzii

Archive for the tag “Dorina Sisu”

Anunt

Dragi colegi si prieteni,
Lucrez la o Antologie despre Colaje ( texte scrise in doi sau mai multi, realizand un dialog secvential pe o tema data)
Daca aveti astfel de colaje si doriti sa apara in Antologia Colajului Poetic -2011  va rog sa le trimiteti prin mail –
Cu multumire
Adrian Grauenfels
Anunțuri

Castelul lui Yanle de Adrian Grauenfels

In noul volum „Castelul lui Yanle” descoperim unitatea universului cu elementele vii

ca  formă de meditaţie asupra limbajului şi trupului în raport cu apa:

 

clătinate de adâncimi

curgând, fluide în nevăzut

om în barcă, barca în apă

apă în nesfârşire

nesfârşitul aici, deasupra şi dedesubt

plăcerea mea e şi durerea mea

 

Autorul, ca un Titan răzvrătit existenţei, dar prieten cu formele şi raţiunea, ne învaţă meşteşugul

esenţial al spiritului; plăcerea mea e şi durerea mea.

 

tu ai un trup la fel?

tu ai o privire îngândurată când eşti singură?

Căutarea răspunsului  viu ca motiv principal, căutarea fiinţări ca o regăsire în poet, dublează mereu spiritul analitic şi teoretic.

Autorul încearcă să răspundă întrebărilor prin chei proprii ce-l leagă de fineţea frumuseţilor

dar care nasc alt semne de întrebare. E ca un labirint  de trăiri corporale ce pot fi salvate pentru totdeauna în suport textual prin limbaj.

Iată în Berze migrative o dimensiune corporalitate – limbaj – viziune.

 

între două oraşe

între doi oameni

între relativ şi abstract

ne leagă doar un ieftin fir de cupru

şi emoţia

să nu ne deconecteze dintr-o greşeală contabilă

societatea de distribuit iubire

Punctul de plecare al cristalizării conceptului corporalitate – limbaj – viziune

se află în modul personal de-a înţelege şi de-a raporta propriul spirit analitic în teoretizare.

Autorul are acces la dimensiunea secretă a fiinţei pentru că el reuşeşte să găsească punctele

şi paralele compatibile exprimării relaţiei dintre corp şi lume.

Exprimarea unei realităţi exprimate unei realităţi încorporate aduce lumea în specatcolul

apei ce curge limpede dinspre scriitor înspre clarificarea omului cu natura.

 

Această realitate poate fi văzută în Vaza găsită în mare:

A cerşi timp

a înşela în timp ce înşeli ca un produs al bizarului

a iubi cu perna pe faţă

când cerul ţi se plimba pe trup

pierdutul gând în furtuna cărnii

tot mai terestru eu

tot mai plantată în lucid tu

erezia unei discuţii despre noi

noi…ce vorba complexă

pluralul meu e noi

îmi pui coarne noi

mi le vopseşti în sulfuric acid..

Opţiunea autorului tinde spre un realism de tip fenomenologic, diferit de realismul tradiţional,

social sau realismul psihologic. El motivează încrederea în inteligenţa şi superioritatea  corpului.

Autorul tinde spre o geneză spectaculoasă şi chiar o pune cu succes în versuri având un caracter

pur şi sublim al elementului apă. Apa, element al vitalităţii, al regenerării şi al învierii dar

şi ca element al metamorfozei dar aici nu trupul e cel metamorfozat ci cuvântul din jurul apei,

starea continuă a întrebărilor fără răspuns, dus-întors de vise răsucite, culori văzute prin sticlă de cer.

Efemer e cuvântul şoptit pe lângă apă, e viu şi prinde culoare şi ritm.

 

 

mi-ai fost cândva iubită? cu fruntea în apă

pândeam nunta ca un peşte beat

regret că nu îţi sunt profesorul de pian

aş ascunde notele în jartierele tale fierbinţi

sau între sâni, în timpul unei sonate ..

(din Despărţire)

Am simţit, la Adrian Grauenfels, o poezie legată de textuare pe un fond de percepţii, senzaţii,

stări, experiment de sine , pe propria carne a cuvintelor ce te face să le sorbi ca apoi chiar tu

să te apuci de scris într-o manieră dusă la maximum de suferinţă, senzorial, erotism, conştiinţă şi luciditate.

Poeme cu structură uriaşă şi originală.

 

Ascultă-mă aşa cum asculţi vântul

Ascunde-te în ceaţă

Ascultă-mă chiar fără să mă auzi

ochii tăi să fie deschişi înăuntru

cu simţurile treze chiar şi când dormi

să visezi susur de silabe

băncile să fie luate pe sus de gălbuiul

frunzelor toamnei noastre..

(din Cum să auzi vântul )

Iar eu, acum, Adrian, îţi răspund:

Te ascult aşa cum ascult vântul, pentru că îţi recunosc trecerea chiar dacă am să ţin ochii închişi.

Suflul cuvântului tău e unic, culorile dinlăuntrul tău sunt şi ale mele, pentru că am învăţat să ţin ochii deschişi în mine.

Te felicit pentru acest cadou  minunat, ce frumos îl dărui lumii!

Îţi mulţumesc pentru că laşi cititorul să pătrundă în centrul sufletului tău.

Autor Dorina Şişu

Post Navigation

%d blogeri au apreciat asta: