Grișa Gherghei
Poezie la Hasefer – Grișa Ggherghei – „ Țara florilor de câmp”
Din când în când, nu se știe după care criterii, editura Hasefer publică volume de poezie. Din fericire, poezia publicată este de calitate, datorită gustului redactorului și poetului Ștefan Iureș.
Este o antologie de autor, Grișa Gherghei ( Herș Segal) având la activ nouă plachete de versuri, începând cu cea de debut – „Nici o tangentă la inimă”- Ed. Pentru Literatură 1968. Puțin răsfățat de critică, volumul de față este, totuși „ranforsat” cu două repere critice semnate de Marin Bucur și Gheorghe Grigurcu, nume de rezonanță în literatura română. Cei doi critici evidențiază trăsătura specifică a liricii lui Gherghei și anume tensiunea interioară, limbajul direct, frust, emoția bine dozată.
Vom adăuga fapotul că poetul originar din Galați a cunoscut bine soarele de pe Dunăre, a păstrat lumina tinereții ( acum este septuagenar), a simțurilor, a unui optimism robust, în ciuda unor contorsiuni biografice, dizidență, plecarea în Israel, revenirea, etc. Titlul nu ni se pare foarte inspirat, ca și reproducerea după Ion Andreescu, pentru că altceva spune poetul. Să parcurgem poemele.
”Adică eu aș putea spune că tu exiști/ și tu exiști pentru asta” …„Ah, florile/ ne înconjoară ca niște indieni” …”Acești copaci n-au fost în rai/ și vor să vadă o femeie goală”…”Am scris aerul cu sângele lui”… În poeme se simte și doza de bun umor pe care autorul o dovedește în proza publicată în două volume destul de recente ” Boemi sub dictatură” și ” Fanfara de fluturi”. „ A venit o femeie/ cu tocuri înalte/ deschide-i, mamă/ sunt atyât de frumos/ încât vei fi fericită/ că nici n-o cunosc”.
Creația poetului este bazată pe paradox, în principal, ca și pe metafore inedite – „ Vom fi un pretext / pentru ninsoarea de mâine”… „ E toamnă demult în averile mele”…„Amintește-mi și de moarte, iubito,/nu-i nici o grabă, desigur”…„Eu cel care am trecut puntea/îi strig iubitei/ nu te uita în jos/ e tot ce știu despre viață”. Benefică este și prezența iubirii , a iubitei care nu lipsesc aproape din nici un poem, Gherghei fiind un „iubitor” de tip , să spunem Casanova. Adică inventiv.
Transpare și o anume tristețe, inerentă trecerii timpului – „ Vă rog să nu vă deranjați/eu cânt așa de unul singur/ și nu aud decât atunci/ când vreau s-audă cineva”. Ca oricare poet cu certă carieră și vocație, Grișa Gherghei nu este egal cu el însuși, unele poeme par nefinalizate, deși „morala” există.
Chiar aș aduce un oarecare reproș pentru insistența de a încheia aproape fiecare poem cu o mică „butadă”- concluzie. Indiferent de aceste observații, avem în față un poet care ar fi meritat mai multă atenție din partea criticii noastre în care găsim nume „sacre”. Îi doresc succes, iar pentru „paznicii” literaturii mai multă abnegație.
Autor Boris Marian
Protecţia consumatorului de literatură contemporană românească-George Vasilievici 